Bate vânt a lehamite…

10
55
Ea este Delia

Până în momentul de față, postarea legată de campania ROSA – O jucărie pentru fiecare copil, a strâns o sumedenie de like-uri pe paginile pe unde a fost postată. Însă, spre dezamăgirea mea, doar o singură persoană (plus încă 2 pe lista de așteptare) a și acționat, donând niște hăinuțe. Acum, stau și mă întreb, ce mama ei de treabă faceți cu jucăriile vechi ale copiilor, sau ce faceți cu hainele lor care le rămân mici de la o lună la alta? Știți câți copii abandonați sunt în România? Peste 26000 doar în centrele de plasament, nesocotind pe cei care sunt plasați la asistenți maternali. Ai impresia că dacă nu îi vezi ei nu există?

Suntem 800 și ceva de utilizatori pe pagina românilor din Antwerpen. Ăștia 800 au în listele lor de prieteni peste 20 de cunoscuți care locuiesc prin împrejurimi. Dacă tu nu ai jucării, cel puțin o persoană pe care o cunoști are sigur și dacă o întrebi nu o să te refuze. Nu mai spun, că dacă mergi la Kringwinkel, cu 10 euro cumperi măcar 3 jucării – tot 10 euro costă și o ladă de bere, și tare mă tem că deja te-a luat setea citind asta. Află că un copil, ar prefera să nu bea apă atunci când se joacă. Pentru că prin joacă el învață despre lumea asta. Dar poate că ceea ce trebuie să învețe e că 10 euro e prea mult pentru educația lui.

Sincer vă spun, noi ăștia din diaspora, noi de ne batem cu pumnul în piept pentru drepturi și pentru respect, trebuie să mai și coborâm cu picioarele pe pământ și să realizăm că suntem un pic cam ipocriți. Ne dăm mari în mașinile noastre cu numere străine, mașini la care plătim lunar de ne ustură; ne dăm mari când mergem pe la rude; ne dăm mari făcând poze cu maimuța prin cine știe ce locații exotice despre care oricum nu știm nimic decât că sunt exotice; ne dăm mari cu telefonul super smeker, super fitză, dar despre care nu știm decât că face selfi-uri mișto. Așa că, să mă scuzați dacă azi am așa o stare de lehamite și o stare în care simt că muncesc aiurea pentru nimeni și pentru nimic. Mai că regret ziua când am scos capul din mulțime încercând să spun ceva – asta pentru că azi simt că nu e nimic de spus. Poate că Europa are dreptate, poate că UKIP are dreptate, poate că Franța are dreptate, sau poate, cine știe, zic și eu, Măruță are dreptate când el e omul audienței în țara lui „vrem o țară ca afară”.

Acum, puteți să mă înjurați, asta cu siguranță o să facă perna voastră mai confortabilă și somnul mai liniștit.

10 COMENTARII

  1. unii dintre noi donam in fiecare an organizatiilor care se ocupa de peste 10 ani de strangerea de astfel de jucarii si haine si care nu cauta promovare si publicitate. In pofida modestiei se decurca de minune de atatia ani…. Daca nu se trambiteaza nu inseamna ca nu se intampla..

    • Toată stima mea și respectul pentru cei care se implică. Față de aceștia nu o să am niciodată un cuvânt rău de spus. Dar, având în vedere că suntem 60 de mii de români în Belgia, cifra oficială numai, cred că știți sau puteți să realizați măcar că articolul meu este pentru cei care, în ipocrizia lor, cer drepturi și cer respect, uitând că acestea trebuiesc câștigate.

    • Foarte frumos. Îmi cer scuze, dacă s-a înțeles în vreo clipă că aș fi spus ceva despre cei care au donat. Oricum, de observat o chestiune, în urma acestui articol, am primit mesaje și telefoane mai multe decât am primit la primul articol. Weekend-ul acesta cred că umplu debaraua și un dormitor :)

  2. daca nu am contribuit cu nimic.. o sa o facem.. daca doriti ca sa ne mobilizati .. va rugam fiti putin mai respectuos: nu ipocrizia ne tine pe loc.. poate timpul, poate o diseminare proasta a informatiei , poate tonul d-voastra… poate bunavointa etc etc

  3. Bunăvoința, da, aceea sigur ne ține pe loc :)) Doamna Vicky Neagu, să mă explic și aici, așa cum am făcut și pe paginile unde ați ținut să interveniți: sortarea unor jucării se poate face lejer în jumătate de oră, iar bunăvoința de care spuneți poate să găsească această jumătate de oră sau poate să o scoată de undeva, ca de exemplu, din timpul investit în a mă combate pe mine. Apoi, legat de respect, vă asigur că port un respect deosebit persoanelor care tac și fac. Legat de limbaj: vă asigur, este îndreptat în totalitate acelor români din diaspora care se simt lezați atunci când cineva îi înjură dar care nu au nici o problemă în a înjura înapoi pe oricine și oricum. Știți bine că aici vorbesc despre ipocrizie, nu?! Cât despre informație, păi să mă scuzați, dar aveți acum la informație, că nu știu ce anume vă mai poate împiedica să acționați și să vă implicați. Ori, nu faceți nimic, și comentați meciul de pe margine, așa, românește… Eu sunt convins că se vor strânge foarte multe jucării, chiar mă gândesc unde oare o să le îngrămădesc pe toate până pe 20 Mai, însă articolul acesta este o dedicație specială pentru cei care sunt numai gura de ei, pentru cei care țipă că se fac nedreptăți legate de diaspora, pentru cei care mereu se plâng și, nu în ultimul rând pentru cei care caută motive să nu privească adevărul drept în ochi.

LĂSAȚI UN MESAJ