„Biblioteca Universităţii „Gh. Asachi” din Iaşi votată pe primul loc în topul celor mai frumoase 25 de biblioteci din lume.” Te juri pe roșu?

9
81

Toată presa și tot online-ul vuiește cum că o bibliotecă din România ar fi cea mai frumoasă din lume. Și nu o zice unul ca mine, o zic ziare de mare circulație. Tipic românesc, cineva aruncă un os și toată lumea sare după el. Tocmai săritura asta face ca acea bibliotecă să ajungă așa sus în topul celor de la boredpanda.com. Adică, românii au fost trimiși pe site de știrea că suntem pe locul doi, au început astfel să crească numărul de voturi pentru biblioteca românească, și de acolo până să ajungem la locul 1 nu a fost decât o chestiune de timp.

Sursă foto: http://www.tuiasi.ro/

Nu e rău, site-ul este unul foarte vizitat și România are nevoie oricând de puțină publicitate. Să vă zic că biblioteca în sine nu e de loc frumoasă, nu e treaba mea, pentru că habar nu am cum arată. Am văzut niște poze și da, arată bine, dar eu în sinea mea sunt convins că, în toată lumea asta trebuie să fie și alte biblioteci cu mult mai impunătoare. Faptul că niște urși plictisiți au decis că a noastră e cea mai frumoasă, contează pentru agențiile de turism din lume, cam cât contează pentru Ponta că poporul nu-l mai vrea.

Oricum, de apreciat valul cu care online-ul sare să voteze. Nu prea contează ce votăm, cum votăm și de ce, dar dacă e vorba de dat cu părerea, suntem AȘI. Și nu așa, oricum, de nicăieri. Vorbesc aici de o mobilizare cum numai Alba Iulia a văzut în 1918, sau cum numai răposatul fiu al poporului a văzut de la balcon în ultimul său Decembrie. E asta o constatare negativă asupra comportamentului românesc din virtual? Păi, cam da! Pentru simplu fapt că virtualul are un impact foarte mic asupra a ceea ce se întâmplă în realitate. Avem exemple cât cuprinde: revoluțiile românești de pe Facebook versus Piața Universității; sau valul din turul întâi al alegerilor din Noiembrie, val care în mediul online dădea ca și câștigător detașat pe Monica Macovei, versus realitatea crudă de 5% din electorat.

Exemple sunt sute, dar nu sunt aici să scot asta în evidență. Sunt aici să vă spun că ce facem în online, rămâne în online și că tot ce întreprindem aici, rămâne aici. Asta pentru că pentru noi e mai ușor să votăm, să decidem, să protestăm și să să tastăm din căldurica fotoliului călduros de acasă. Credem, poate chiar simțim că e destul și atât, însă de fapt nici nu contăm. Pentru că ce facem aici, moare aici și valul de pixeli ridicat de noi, moare când ai dat log out. Așa că dacă vrei să faci ceva, sau dacă vrei să schimbi ceva în lumea reală care îți hrănește fundul de troll, atunci închide calculatorul și ieși afară, ieși în lumea reală și fă ce ai de făcut. Altfel nu contezi. Cum nu contează nici că biblioteca asta gustă azi o felie micuță din gloria ascunsă de fapt sub praful cărților ei, și nicidecum ascunsă sub tastele unor trolli aflați la hibernare.

Cu respect!

9 COMENTARII

  1. Într-adevăr. Ce faci în online contează prea puțin dacă nu pui în practică offline. În online teoretizăm doar. Și uite-așa ne transformăm într-un neam de filosofi cu burțile goale și neuroni pixelizați.

  2. Ai dreptate în ceea ce spui. De asemenea fotografia este foarte frumoasă și sunt convinsă că biblioteca merită toate aprecierile.
    Dar de unde nevoia asta a noastră de a fi mereu cei mai cei? Am fost o lună în țară (nov-dec) și mereu am auzit acest lucru. Am fost la un bar (printre primele 25 din lume, premiu arhitectural)…. am vizitatat un orășel… aceeași poveste. Orice și oriunde cu care intram în contact era într-un top. De ce trebuie mereu să luăm o cărămidă cu care să ne batem în piept și să ne plasăm într-un top sau altul?

    • Pentru că așa înțelegem să ne manifestăm mândria față de țară. Pentru că nu înțelegem că nu e nevoie de un top sau de o diplomă care să ateste frumusețea țării. Țara e frumoasă în primul rând prin prisma oamenilor, abia mai apoi putem să ne lăudăm cu topuri. Avem oameni frumoși, fizic și moral, nu zic că nu, dar care se comportă ca femeile gospodine când cineva le trece pragul: anume, trăbăluiesc și se strofoacă să te facă sa te simți bine, dar nu petrec nici 2 minute legate lângă tine.

      • Da, ai perfectă dreptate. Așa gândesc și eu. Atât de multe topuri și atât de multă concurență e obositoare la un moment dat. Poți să te bucuri de frumusețea unui loc, să lași acolo o fărâmă de suflet fără să gândești comparativ. Putem fi frumoși și deștepți și la egalitate cu alții (fiecare popor are cu ce se mândri, are și vârfurile dar și ”uscăturile” proprii). Eu iubesc România dar trăind de mulți ani aici, iubesc și țara mea adoptivă. Sunt un om norocos pentru că poate numi două locuri ”acasă”. 🙂

      • Exact în aceiași situație mă aflu și eu. Iubesc și România dar și Belgia, însă nu știu dacă aș mai putea să trăiesc în România…sau cel puțin știu că aș avea nevoie de o perioadă mare de readaptare. Mulți înțeleg greșit acest aspect și folosesc fraza devenită clișeu: ai uitat de unde ai plecat… Poate că da, dar sigur nu am uitat de ce. 🙂

LĂSAȚI UN MESAJ