Ce m-a învățat Ștefan Popa – Popas

0
47

Am avut ocazia să fiu caricaturizat de maestrul Ștefan Popa – Popas. Dacă sufeream de narcisism sau chiar un politician de eram, tot nu m-aș fi supărat pe modul cum omul acesta m-a desenat. Una, pentru că m-a făcut frumos de numa-numa, și a doua pentru că am avut ocazia să învăț de la el o chestiune despre care merită să vă vorbesc.

Cred că în ziua aceea, la Primăvara Românească de la Bruxelles, făcuse deja câteva sute bune de caricaturi, iar pentru a obține una trebuia să aștepți puțin la rând. Eu, știind că am de vorbit cu lumea, de tras cu ochiul și de memorat evenimente și întâmplări, mă cam uitam cu jind la rândul care se formase și mai că mă lăsam bătut de fiecare dată când îmi spuneam că merită să aștepți. Și până la urmă, îmi fac curaj și mă așez la rând.

Vă reamintesc, era o sărbătoare românească, 100% originală, așa că și cozile erau la fel de românești, deci nu aveai cum să speri că o să se aștepte și o să se respecte ordinea. În fine, chiar nu are sens să vorbesc despre asta, pentru că nu am simțit că se pune umbră pe arta omului, așa că am zâmbit politicos de fiecare dată, am aprobat când mi-au spus că urmează ei, că erau acolo de dimineață, că hernia, că ploaia… Ce vrei, suferi un pic când vrei o bucățică de istorie. Apoi a urmat TVR Internațional, un scurt interviu și, în cele din urmă, iată-mă față în față cu cel care urmează să mi-o spună în față folosindu-se de o bucățică de tuș colorat.

În timpul cât am așteptat la rând, am urmărit felul cum își mișca ochii și cum încerca să citească pe omul din fața lui. Vedeam cum mâna alunecă ușor, parcă fără să încordeze vreun mușchi. Vedeam cum își alegea culorile, fără grabă, de parcă fiecare nuanță era un cod secret care ar spune ceva despre omul din fața lui. Observ trusa și observ că ea conține și o radieră – nou nouță, în țiplă.

Mă așez, dau bună ziua și îi spun că nu am putut să nu observ că în trusa lui are o radieră și că aceasta este nouă. M-a privit peste ochelari, apoi direct prin ei. Maestrul Ștefan Popa – Popas, deși deținător al unui titlu în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai rapid caricaturist, nu se grăbește de loc când vorbește. Mi-a spus că nu o folosește niciodată, el considerând că fiecare caricatură evoluează într-un anumit fel și că nu poate și nu vrea să o schimbe. Însă a mai adăugat că ea, radiera nu e doar un element cu care ștergi, cu care distrugi ceva ce tocmai ai creat. Ea poate fi însăși o unealtă cu care să creezi – explicându-mi o tehnică prin care radiera poate imprima anumite umbre dar și zone mai luminoase.

Ce am învățat din asta?! Că radiera nu e doar un obiect cu care poți corecta ci și un obiect cu care poți crea. Și am învățat că dacă ești un artist în meseria ta, oricare ar fi ea, poți să folosești cam orice și oricum pentru a construi ceva. Am înțeles că orice obiect și orice ființă are două laturi și că noi de obicei vedem doar una din ele, asta fiind o greșeală pe care trebuie să ne-o asumăm, pe care trebuie să o înțelegem și care trebuie să ne facă să fim mai toleranți cu toți și toate. Modul în care vedem lumea din jurul nostru e rezultatul propriei noastre viziuni și de multe ori greșim crezând că ceea ce vedem e exact ceea ce e și nimic mai mult.

Am învățat să mă uit mai atent. Și am învățat că sunt un urât :) Mulțumesc, maestre! 

LĂSAȚI UN MESAJ