Despre integrare cu noul blogger al Știrilor din Belgia

0
308
Integrare, Știri din Belgia

Știri din Belgia evoluează spre un alt nivel. Un proiect bun e unul pe care îl concepi, îl crești un pic, apoi îl lași să se dezvolte singur – exact ca și pe copilul tău. Așa că am hotărât să invit oameni să scrie pe blog, să participe la dezvoltarea acestui site. Știu, acesta e mai mult blog decât site, recunosc că nu mă pricep la html-uri dar poate într-o zi, găsim pe cineva care să ne ajute cu acest aspect. Așa că astăzi eu nu o să vă vorbesc mult, ci o să las pe altcineva, pe noua mea colegă Adia B, să vă spună mai multe despre ea și despre cum decurge integrarea în Belgia, inspirată fiind de experiența ei.  Să îi urăm succes și spor la scris. PS: dacă ai chef de scris și dacă vrei să faci parte din echipa Știrilor din Belgia, hai la un pahar de vorbă, să vedem cum putem colabora.

 

Despre integrare în Belgia

(sau …vrei, nu vrei, bea Grigore aghiazmă!) – Adia B

Eu.

Vârsta: prea bătrână să îmi amintesc.

Înălțime: de bun simț.

Greutate: să nu aud de kilograme că mă apucă nervii!

Număr la papuci: 37 sau 38, depinde de încălțăminte.

Blogul.

Hop și eu în mediul virtual! Știu că toată lumea are blog. Eu lipseam??? Eu lipsesc de vreo 7 ani de când mi-am propus să încep să scriu, doar că… a venit viața cu valul, mi-a luat casa și calul și pe mine cu ele. După 7 ani, timp în care m-am maturizat cu forța, e timpul să mă exprim. Ce veți găsi aici? Veți găsi părerile complet subiective (deși în secret sper să fie cât mai obiective), ale unui om care trăiește în Belgia de 5 ani și ceva, ale unui om care și-a resetat viața pentru că Românica a refuzat să-i dea o șansă (sau am fost prea slabă să vreau să mor pe baricade). Am două motive mari să scriu nimicuri de zi cu zi din Belgistan. Primul ar fi că-s sătula de oamenii care cred că viața în străinătate e o stradă plină de câini cu covrigi proaspeți în coadă. Al doilea mare motiv este că am lăsat în urmă, acasă, TRISTEȚEA. Acea tristețe viscerală pe care o vedeam în oglindă sau pe fața fiecărui prieten, trecător, coleg. Nu mai vreau asta! Vreau să vă fac să zâmbiți! Să zâmbiți chiar dacă nu vă este bine, să vă relaxați 5 minute! Sper că vă veți lăsa prinși în horă și o să putem dezbate civilizat articolele mele. În zilele ce urmează vă voi spune parte a poveștii mele, vom dezbate subiecte sociale care influențează direct viața românilor în Belgia, și îmi voi permite să pornesc discuții legate de ce se întâmplă în România (pentru că în sinea mea sunt încă o patrioată). Vă aștept cu drag să stăm de vorba! Dacă veniți să aruncați cu roșii, mă gândesc că e mai constructiv să facem o salată.

Integrarea.

Mno….integrarea într-o ţară nouă nu-i de ici de colo, iar unii o iau foarte în serios. Din gaşca serioşilor fac parte şi flamanzii. Da, în Belgia asta, cât Moldova noastră, cu 3 limbi oficiale şi două naţii separate (cam cum suntem noi şi ungurii din Ardeal), flamanzii au decis să organizeze cursuri de integrare pentru nou aterizaţii pe pământul lor.

După câţiva ani de locuit în Bruxelles (unde nu te întreabă nimeni de sănătate), a bătut vântul din est şi mi-a mutat viaţa mai spre zona flamandă. După ce m-am înscris la primărie, mi-am găsit în cutia poştală o ţidulă care mă ruga să merg la cursurile de orientare socială. Am ridicat din sprânceană la epistolă, am văzut că trebuie să pierd 3 ore pe săptămână timp de 3 luni cu povestea asta, m-am încruntat la ea şi am pus-o deoparte.

Într-o discuţie cu o prietenă integrată gata, se trezeşte să-mi spună: mai bine nu ignori invitaţia, nu e o obligaţie, dar o să îţi aducă nişte avantaje.

Asta era anul trecut. Din 2016 vor face aceste cursuri obligatorii şi le vor introduce şi în Valonia.

Avantajele ar fi cam aşa: nu plăteşti pentru cursul de limbă – 6 nivele (aproape….plăteşti doar manualul), cei din Inburgering (instituţia responsabilă de cursuri) îţi echivalează diplomele de studii gratuit şi se ocupă de legalizare (parţial….pe mine m-au sunat să mă înștiinteze că ei nu au timp să meargă la legalizat, deci eu tre’ să plimb hârtiile), dacă ai nevoie de loc de muncă te ajută cu ceva informaţii.

Am zis, no….hai să merg (cu un ochi plângând după timpul meu pierdut). După ce am semnat contractul cu ei şi până să merg la curs, mi-am căpiat prietenii cu jelitul, convinsă fiind că am ales prost. Mai târziu am aflat că există o variantă mai scurtă. Poţi solicita să dai un examen şi, dacă îl treci, scapi de mers la cursuri, dar eu n-am noroc cu informaţia utilă…

Cum se petrece?

Mergi şi eşti repartizat la un asistent personal care, după caz, îţi explică ce urmează. Al meu s-a nimerit să fie un polonez niţel…..plutitor. Vorbea în reluare şi părea că-i cu mintea în locuri verzi şi calme. Te întreabă în ce limbă doreşti să-ţi asculţi integrarea. Au cursuri în engleză, franceză, turcă, rusă, bulgară şi ce-o mai fi. În română predau numai dacă formează un grup destul de mare.

Eşti atenţionat că dacă nu eşti prezent la cel puţin 80% din ore, plăteşti o amendă (muzică pentru urechi).

Am avut noroc cu o profesoară de comitet, care avea tot atâta tragere de inimă să predea cursul cât aveam noi să fim prezenţi la ele. Ne-a împărţit manuale şi alte caieţele şi hârtioare legate de integrare (câta bănetul dau flamanzii pe cărţi şi câţi copaci taie!!!!!). Ne-am prezentat, ne-am cunoscut, am aflat curiozităţi din lumea flamandă, am lipsit de la nişte cursuri pe motiv de deplasări şi la final am mâncat şi băut de pe 3 continente, că aduserăm toţi cursanţii mâncare tradiţională gătită de noi.

Ce înveţi?

Înveţi un pic de istorie a ţării, cum e împărţită, cum e guvernată, unde să te duci să întrebi în caz că ai nevoie de job, de doctor, de şcoală pentru copii, cum sortezi gunoiul (sunt foarte stricţi la capitolul ăsta şi fac mare tam-tam), etc.

În concluzie, mie nu mi-au folosit informaţiile, că le ştiam deja, însă atmosfera de la curs a fost foarte relaxantă, am cunoascut oameni faini (despre ei în altă postare), am aflat lucruri noi despre popoare diferite.

Când schimbi ţara, e foarte important să cunoști oameni noi, să poţi să îţi faci amici, dacă nu prieteni, iar cursul asta te ajută să socializezi. Pentru mine a fost o experienţă pozitivă.

Despre alte metode de a cunoaşte oameni şi a te acomoda mai uşor în Regatul Belgian, mai la vale un pic….

Dacă aţi participat deja la cursurile de orientare socială, vă aştept să îmi povestiţi experienţa voastră. Dacă nu v-a lovit norocul ăsta, cât credeţi că sunt de utile pentru noii veniţi?