Din diaspora cu drag, spre neant!

6
200
Integrare, Știri din Belgia

Sunt de aproape 5 ani ceea ce tu numești diaspora. Mă pierd în profunzimea titulaturii și devin un căpșunar, un broscar, macaronar, sau de-a dreptul țigan. Nu, nu mai sunt român. Din punctul tău de vedere, al românului de acasă, român călit în focul luptei cu sistemul, noi suntem cei lași, cei care am ales să fugim, să scăpăm de lupte și poate chiar să ne reclădim viețile undeva departe. Zic poate, pentru că nu sunt puțini cei care, chiar și după foarte mult timp petrecut în străinătate, nu reușesc să se identifice cu țara adoptivă, astfel rămânând blocați undeva între două naționalități și nici o identitate.

Pentru că da, identitatea ta, a românului din diaspora e pierdută. Participi bucuros la un grătar cu mici, la o petrecere românească, poate chiar un botez, mergi la evenimente culturale românești, vezi filme traduse în română și chiar te chinui zilnic și te pedepsești urmărind știrile triste care vin din România. Tu, cel din diaspora, simțind că riști să rămâi blocat în tranziția dintre culturi, te arunci la un moment dat în cultura țării adoptive, încercând să le înveți obiceiurile, să mănânci în loc de mici la grătar, doar niște legume sau un hamburger, să vorbești mai mult limba lor, să cauți știrile din țara lor, să simți vibrațiile de zi cu zi ale noii țări. Și totuși, ceva lipsește. Nu mai e dorul de țară, nu mai e nostalgie; e doar sentimentul că nu poți să te adaptezi la ritmul lor, că încă vrei să te bucuri de azi și că oricum, mai e o grămadă până la pensie, care pensie e percepută total diferit față de cum era acasă.

Nu zic că e cazul meu. Despre mine, pot zice că sunt adaptat cât de cât la viața de aici. Nu știu încă sigur unde, la ce pas sau la ce stadiu sunt. E sigur însă faptul că nu pot încă să spun despre mine că Belgia e noua mea casă, deși la fel de bine nu pot spune că mâine aș putea să mă întorc în România și să mă readaptez în două zile. Merg oricând cu plăcere acasă, vorbesc româna încă cursiv și sunt încă în temă cu cele de acolo. Pe reversul medaliei, pot oricând să stau de vorbă cu un Belgian despre viața de aici, uneori chiar pot să spun că am formate câteva păreri. Și atunci se naște întrebarea ce sunt eu?!

Sunt cu siguranță român, însă nu mai simt românește. Nu sunt încă belgian, dar vibrez pe ritmul lor. Sunt între două lumi și asta nu îmi provoacă nici o suferință, nici o zbatere interioară. Însă nu sunt ceea ce zic românii despre noi că suntem. O să repet mereu, poate că am uitat de unde am plecat, însă cu siguranță că nu am uitat de ce. Și atunci, scuză-mă că nu îmi pasă când tu, românul de rând, când tu politicianul, sau tu ziaristul, spui despre mine că sunt un străin, că sunt un trădător, un om ce și-ar vinde votul sau chiar ar merge până acolo unde să ajungă să denigreze țara de unde a plecat.

Sunt de aproape 5 ani un om care a ales să trăiască altundeva. Nu sunt diaspora, sunt doar vârful de lance al propagării culturii și identității românești. Când am ocazia să vorbesc de țara mea, o fac punând accent pe lucrurile pozitive, iar asta mă face mai român decât mulți alți români din România, mai ziarist și mai politician decât oricare altul. Tu când vorbești de mine, mă înjosești și îmi spui lucruri pe care nu le spui nici celor care te fură la tine acasă. Și atunci, cine sunt eu?! Sau, cine ești tu?! Da, da, chiar așa, cine ești tu?! Nu cumva tu ești mai străin de România decât sunt eu, aflat departe?

Nu sunt diaspora, nu sunt căpșunar, nici vorbă de broscar. Sunt un român aflat într-un proces de tranziție iar dacă mă mai înjurați mult s-ar putea să mă îndepărtez de tărâmul acesta dintre lumi și să aleg o tabără din care aș putea să te atac și să pun umbră peste numele tău. Apropo, eu nu am promis nimic, însă tu, cel de acasă, din funcția ta, mi-ai promis cam multe. Vorbe în vânt!

6 COMENTARII

  1. Sentimentele mele fata de diaspora sunt oarecum impartite. Am pentru cei plecati si stima si admiratie ca s-au putut „dezradacina” ca sa-si caute un drum mai bun in viata, am respect pentru munca lor (care sigur nu-i usoara) si am chiar compasiune ca sunt departe de cei dragi. Dar am uneori si ceva revolta cand ii aud cum imi dau lectii ca si cum ei, cei plecati, s-ar fi emancipat si inteleptit brusc iar noi, cei ramasi, am fi usor retardati si nu pricepem rostul si evolutia omenirii. Pulsul unei tari si al unei natiuni nu se ia la televizor, stim toti ca mass-media e cea mai buna arma de manipulare, ci traind acolo, lovindu-te zilnic de nevoile si durerile unui popor. Asa cum eu nu pot sa judec, de exemplu, Franta numai dupa un atentat terorist imputat unor musulmani si dupa un mars de asa-zisa solidaritate, nici Romania nu cred ca poate fi judecata dupa un raport al DNA-ului sau dupa tiganii care fura portofele prin capitale europene.
    Viata intr-o tara straina nu mi se pare usoara, e greu sa te integrezi cand ceilalti iti arata mereu cat esti de…dezintegrat, de altfel decat ei. Dar stiu ca nu toti romanii ne fac de rusine, ca unii ne fac mandri si ca ne fac sa nu ne fie nici noua rusine sa spunem de unde suntem.
    Sper ca ti-ai gasit calea si locul in care sa te simti „acasa”. Bafta!

    • Da, da, sunt pe drumul meu 🙂 Acasă e încă în două locuri, dar după cum am zis, asta nu îmi provoacă suferințe. Foarte corectă afirmația legată de etichetarea unei țări doar prin prisma a ceea ce media alege să ne arate. Toți trebuie să înțelegem un lucru: mass-media e o afacere ca oricare alta, trebuie să producă ceva, să vândă, să obțină profit și să se dezvolte. Nu sunt multe afaceri de genul care să împace deontologia profesiei lor cu afacerea în sine. Bine ai venit pe aici, presimt că ne vom înțelege la fel de bine și pe alte teme 🙂

    • Problema celor ramasi acasa nu este deloc aceea ca ati fi retardati si nu pricepeti ce se intampla. Problema e cu totul alta si anume ca voi sunteti zilnic bombardati cu agresivitate, minciuna, stres, teorii ale conspiratiilor etc,etc…Anormalul v-a fost prezentat de atatea ori ca fiind normalul incat ati ajuns sa o credeti. Privita din afara, viata din Romania seamana cu o goana haotica in cerc, inutila pentru alegator. Precum ogarul care fuge dupa un iepuras de plus…Toata energia va este consumata in false teme, idioate care nu au de fapt nicio legatura cu interesul vostru real personal si nici civic. V-ati intrebat vreodata ce ar insemna sa mergi la doctor si sa nu dai niciun leu spaga? Ca-n prima zi de scoala nimeni nu vine nici macar cu o floare, daramite cu pungi de cadouri? Sau ca un profesor din scoala publica nu are voie sa dea meditatii particulare? Sau ca daca dai spaga unui politist te duci direct la puscarie? Ori poate ca poti lua o amenda consistenta daca arunci vreun pet pe jos sau te plimbi cu catelul si nu cureti? Ca oamenii din jurul tau zambesc si discuta despre ce nu stiu ce festival va fi organizat in comunitatea respectiva si nicidecum de ce a mai zis Merkel la cafeaua de dimineata ori alt politician …? Si multe alte exemple carefac diferenta dintre romania si occident…Adica, in respectul pentru regula/lege care in ro a disparut, in a reusi sa vezi problema care te doare pentru ca sunt mult prea multe petarde in jurul tau . Aici, in lucruri marunte sunt interesele voastre si nicidecum ce a mai zis Ponta despre Basescu si viceversa. Cat despre diaspora, si aceasta antagonizare e o falsa tema,,,Diaspora, cu capsunari si IT-isti laolata nu a fugit din tara, ci a fost gonita. A fost gonita pentru ca clasa politica a distrus economia si a ramas fara solutii, iar emigratia a fost solutia cea mai facila de a pune batista pe tambal. Daca maine 5 milioane de romani s-ar intoarce acasa, cred ca Romania ar avea rata de somaj cea mai ridicata din lume….

      • Pe alocuri, sunt de acord cu tine. În esență ai cuprins niște idei interesante. Diaspora, cu bunele și relele ei, are totuși datoria de a fi un exemplu, chiar dacă acasă ne mai înjură câte un coate goale 🙂 Bine ai venit pe aici!

LĂSAȚI UN MESAJ