Exclusiv. Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 86 / 2016

0
137

În preambulul zilei de 28 mai, Ziua Românilor de Pretutindeni, Ministerul pentru Românii de Pretutindeni anunță adoptarea proiectului de modificare a legii privind înființarea centrelor comunitare.

Anunță adoptarea proiectului, publică comunicat în legătură cu această adoptare dar omite să ne prezinte un link către documentul în sine, către propunerile din acel proiect de modificare a Legii 86/2016. Cine a fost cu mine de la început, știe deja că înființarea acestor centre comunitare a fost prioritară și că am militat pentru ca această Lege să fie pusă în aplicare. Chiar și în cadrul Congresului Românilor de pretutindeni am vorbit despre această Lege și potențialul pe care ea o poate avea pentru comunitate.

Ei bine, se pare că se intră în linie dreaptă pentru înființarea acestor centre comunitare. Dar cum? Ei bine, am căutat și am găsit documentul în sine, proiectul de modificare a Legii 86/2016 și am rămas șocat să observ că ceea ce noul Minister pentru românii de pretutindeni vrea să facă nu are nimic de a face cu propunerile pe care atât eu, cât și colegii mei din Biroul de Presă a CRP, (Marius Maroşan, Niculina Saroz și Cristina Irimie) le-am trimis către MAE sau către fostul DPRP, actualul Minister pentru Românii de Pretutindeni. Trebuie să specific că aceste propuneri trimise de noi au fost rezultatul unei dezbateri publice unde au participat 27 de persoane din 12 ţări, discuţiile durând nu mai puţin de 3 ore. Să ignori total propunerile acestor oameni e pe puțin spus o mare lipsă de respect față de diaspora. Pe acest link găsiți atașată scrisoarea trimisă către MAE. Apoi, analizând modificările pe care le vor face la Legea 86/2016 am observat și spre ce se tinde, anume se dorește deschiderea altor misiuni diplomatice unde numirile să se facă de la București, un fel de struțo-cămile care vor face câte ceva din ce face ICR și încă ceva din ce face consulatul sau Ambasada, cu cine știe cât aport din partea celor care trebuiau să conteze de fapt, adică comunitatea românească din regiunea unde se înființează acel centru. Și pentru că vorbim de înființat, stați liniștiți nu e simplu: 5000 de cetățeni înregistrați în Registrul Unic al Consulatului și nu orice cetățeni ci care locuiesc în zona unde se vrea a se construi acel centru comunitar. Adică dacă ar fi să vrem (ȘI VREM) să deschidem un centru comunitar la Antwerpen ne trebuie 5000 de cereri din partea românilor care locuiesc aici în această zonă. Plus că pe lângă cerere trebuie să se depună și o copie după cartea de identitate, față și verso. De ce față și verso? Pentru că pe verso apare localitatea unde a fost emisă cartea.

Este imposibil să reușești 5000 de cereri de înregistrare în Registrul Unic al Ambasadei și toți din zona Antwerpen și este și mai greu ca o treime din cei minim 5000 să facă cerere de înființare a centrului. Capac peste pupăză, cere-i semnatarului și copia după cartea de identitate. Dacă nu te aleargă cu o scurtătură, cel puțin o să râdă de tine. Ideal ar fi fost ca MAE și Ministerul pentru Românii de Pretutindeni să se transforme în parteneri activi și să spună clar în lege că vor implica Consulatele în această saga a semnăturilor, hârtiilor și copiilor xerox. Anume, când cetățeanul trece de ușa Consulatului să fie anunțat de posibilitatea de a se înscrie în Registrul Unic, posibiltatea de a cere înființarea unui centru comunitar în zona unde locuiește el, să îl asigure pe cetățean că totul e legal și că datele lui sunt în siguranță. Sau să fi anulat de tot prostia asta cu semnăturile și să apeleze la tratatele bilaterele acolo unde ele există și să ceară pe baza acestora să se transmită câți cetățeni români locuiesc în anumite zone ale unei țări unde se dorește a se înființa un astfel de centru. Curat, profesionist, rapid – atribute care nu au de a face cu România.

O altă mare problemă este faptul că această lege face ca din momentul în care cineva se hotărăște să înființeze un centru comunitar și până la înființarea propriu-zisă să treacă chiar și câțiva ani. De ce? Pentru că  „Înfiinţarea şi desfiinţarea centrelor comunitare româneşti din străinătate se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea MRP și a MAE.” Adică, un întreg șir de sertare prin care cererile vor face un deget de praf înainte de a fi mișcate către următorul șir de sertare ale Guvernului, apoi ale Parlamentului. E la fel cum am auzit eu la un funcționar căruia încercam să îi explic că am nevoie urgentă de un document: acesta îmi face semn către o stivă de dosare și îmi spune că ”vezi alea, au un deget de praf pe ele, abia alea sunt urgente”.

În rest, vă atașez pe acest link proiectul de modificare a Legii 86/2016 pentru a putea să îl consultați și să vă dați și voi cu părerea. În general părerea mea e că Legea a fost modificată pentru a se preta pe sistemul românesc, cu multe hârtii, multe numiri pe posturi cheie și în întâmpinarea mult așteptatelor alegeri din 2019 când speră sistemul că o să aibă la nivelul diasporei câteva puncte cheie prin care să se scurgă „fripturici”, ei neînțelegând nici până astăzi că diaspora nu o să voteze veci la comandă. Da, este nevoie de centre comunitare, este nevoie de un organism care să coaguleze comunitățile românești de oriunde s-ar afla ele, dar este imperios necesar ca aceste centre să fie apolitice și să nu poată să fie transformate în centre de propagandă politică, loc de sucit minți.

LĂSAȚI UN MESAJ