Favorizează Internetul libertatea de a face orice, oricum?

0
91

Din categoria „primim pe adresa redacției”, astăzi vă prezint un articol scris de Răzvan Valentin Lizo, o prezență cunoscută în mediile din comunitatea românească din Belgia. Nu doresc să fac încă nici un comentariu pe baza materialului, sper numai să îl apreciați la fel de mult ca și mine. Domnul Răzvan Valentin Lizo, a dorit ca prin acest material să ofere un răspuns la recenta polemică declanșată de propunerea domnului Cornel Radu Loghin, membru fondator al Rombel asbl,  polemică ce viza transformarea grupului de pe Facebook într-o asociație reală, cu oameni reali și obiective reale. Propunerea a stârnit un val de reacții, unele pro, altele contra. Haideți să vedem și cum vede Domnul Lizo toată această poveste. Și pentru că totul are un început, nu exclud ca pe viitor să mai public și alte păreri venite de la cititori, așa că nu ezitați să folosiți blogul acesta ca pe o pistă de unde să vă lansați ideile personale către World Wide Webși către comunitatea românească din Belgia. 

Favorizează Internetul libertatea de a face orice, oricum?

Toată lumea se poate exprima prin intermediul Internetului; poate publica poze, comentarii, articole, clip-uri video, etc. Libertăţile noastre, în special libertatea de expresie, apar din ce în ce mai mult ca o evidență. Pe de altă parte, rețelele sociale favorizează organizarea mult mai rapidă a evenimentelor de tot felul, evenimente soldate de multe ori cu victime…și acesta nu este decât un mic exemplu. Nu putem spune că totul este perfect în această  lume care tinde spre perfecțiune. Întrebarea care se pune este dacă mai multă libertate implică automat mai multă prostie ?

Poate că ar trebui să ne întrebăm mai întâi dacă Internetul contribuie într-o manieră pozitivă la libertățile noastre? Astăzi, din cauza lipsei de timp, nu mai putem vedea, asculta sau citi lucrurile așa cum o făceam în trecut. Chiar dacă avem posibilitatea să ne exprimăm cu toții mai ușor, nu putem spune că mai multe voci se fac auzite. Accesul la cuvânt și la exprimare s-a democratizat, fără ca totalitatea cuvintelor noastre să-și mărească raza de difuzare. Internetul a extins libertatea de expresie fără a o transforma însă, în profunzime; de fapt, Internetul nu a făcut decât să provoace o competiție între vocile fiecăruia dintre noi. O persoană total necunoscută, poate deveni într-o secundă, subiectul principal al întregii mass-media și poate completa astfel, lista foarte scurtă a celor câțiva privilegiați care se exprimă și sunt ascultați de lumea întreagă.

 

Cu cât mă încătușez mai mult, cu atât sunt mai liber

Dacă Internetul ne face să ne simțim liberi, nu este nici pe departe din cauza motivului vehiculat de toată lumea și anume, cel al celei mai mari libertăți de expresie; mecanismul este mult mai complicat decât atât. Un lucru fundamental s-a schimbat în viețile noastre : relaționăm cu mult mai multe persoane decât o făceam în trecut. Mail, Facebook, Twitter, Skype…ne permit să interacționăm cu mult mai multe persoane decât o făceam înainte, cu siguranță într-un mod adesea superficial, dar care permite propagarea emoțiilor, exasperărilor, glumelor la o scară foarte largă. Ele sosesc de peste tot, iar noi le difuzăm mai departe. In consecință, rețeaua socială a umanității devine tot mai densă, iar metaforic vorbind, o hartă care ar defini această rețea, se completează pe zi ce trece cu drumuri noi.

Imaginați-vă în acest context, care ar fi locul forțelor de ordine…controlul acestei rețele devine din ce în ce mai dificil, de fapt, intensitatea efectuării controalelor devine tot mai mică. Este ceva automat, cu cât un sistem devine mai complex, cu atât structurile care supervizează acest sistem trebuie să devină mai complexe la rândul lor. Problema structurilor de supervizare și/sau control este că resursele lor sunt mult mai limitate decât resursele întregii rețele, iar acestea nu pot ține pasul; astfel, indivizii se consideră dintr-o data eliberați, din cauza lipsei posibilității de a fi controlat.

Răspunsul marii majorități a guvernanților la această problemă este multiplicarea legilor care permit facilitarea supravegherii cetățenilor. Fiecare atentat care are loc într-o parte a lumii dă ocazia guvernanților să întărească puterea de supraveghere a structurilor de control cu orice preț. Este vital acest lucru pentru autoritariștii care sunt convinși că Internetul ne-a pus în brațe la fiecare dintre noi câte o mitralieră Kalashnikov.

 

Capcana mimetismului (MIMETÍSMs.n.1. Însușire a unor animale de a-și schimba culoarea după mediul înconjurător sau de a lua forma unor obiecte sau animale din imediata apropiere. 2. Imitare; maimuțăreală. [< fr. mimétisme, cf. gr. mimeisthai – a imita].)

Oare ce am putea face cu acest surplus de libertate? Dacă ne uităm cu toții la aceleași clipuri video, dacă citim cu toții aceleași texte, este foarte probabil că vom reacționa cu toții la fel; iată cum se pot regăsi, de exemplu,  sute de adolescenți pe plaja de la Vama Veche, consumând sute de litri de alcool și de săculețe de etnobotanice. Fiecare dintre ei este convins că este liber, dar își exercită această libertate în același mod ca și ceilalți.

Aceasta este după părerea mea, capcana mimetismului…exploatat de dictatori, de profeți de tot felul, de escroci și chiar de politicieni. Faptul că dispunem de o totală libertate de mișcare și de expresie, fără să ne fi construit singur împotriva celorlalți, ne aduce în situația de a ne supune comenzilor sau regulilor primului venit, care îndrăznește să le impună. Un individ nu este cu adevărat liber decât dacă este unic și ireductibil, iar acest lucru nu se poate întâmpla decât dacă acel individ învață să fie el însuși, nu să devină ca toți ceilalți.

Bineînțeles că nimeni nu poate fi perfect și cu toții greșim, dar un individ unic și ireductibil, chiar dacă va comite erori, le va comite în numele lui propriu, ele vor avea consecințe colective relativ modeste, mult mai puțin dramatice decât în cazul în care sute sau mii de persoane ar avea același comportament, cum este cazul, de exemplu, al fanaticilor religioși. O ființă umană poate face orice lucru irațional, dar când ființele umane sunt numeroase în a împărtăși același fel de a face lucrurile (într-o manieră irațională), totul devine o catastrofă.

Libertatea, așa cum este ea, singură, nu ne protejează absolut deloc. Ea este o condiție necesară emancipării noastre, dar nu suficientă și chiar dacă Internetul ne eliberează într-un mod automat, el nu ne ajută să devenim unici și ireductibili, individuali. O mare prăpastie se deschide între aceste două dimensiuni și libertatea riscă să se întoarcă împotriva noastră; acest fenomen se produce de fiecare dată când o societate liberă permite unei dictaturi să se instaleze. Astfel apare integrismul, care va combate educația, pentru că ea este cel mai bun mod de a atinge individualitatea.

In mod paradoxal și Internetul face același lucru; el ne dă acces la diversitatea punctelor de vedere, la multiplicarea exprimării lor, dar noi suntem cei care ar trebui să transformăm mitraliera Kalashnikov de care vorbeam la început, într-o undiță care să pescuiască ceea ce este interesant pentru noi, nu pentru ceilalți și care să ne ajute să ne construim o originalitate radicală. In acest fel, noi nu vom mai semăna cu niște soldați care execută fără excepție aceleași ordine, ci vom fi indivizi liberi care vom merge, fiecare pe drumul nostru. Iar când ne vom întâlni unii cu alții, vom fi fascinați fiecare de diferențele dintre noi, în loc să strigăm în cor similitudinile noastre.

In concluzie, Internetul nu va contribui într-o manieră pozitivă la evoluția umanității decât în ziua în care forța sa eliberatoare se va întoarce împotriva mimetismului…din păcate, suntem departe de ziua aceea…

LĂSAȚI UN MESAJ