Viitorul României în Uniunea Europeană și nu numai

6
163

Când te referi la viitor și când nu ești o fire cu viziuni utopice, îți place să te gândești bazat fiind pe o perspectivă serioasă, responsabilă și bazată pe o temelie solidă construită azi. Prezentul e doar o imagine în miniatură a ceea ce vom fi peste încă mulți ani. Un proverb chinezesc, pe care l-am auzit de la un prieten de aici din Belgia, Răzvan Lizo, spune așa: „Dacă viziunea ta este pentru un an, seamănă grâu. Dacă viziunea te este pentru zece ani, plantează copaci. Dacă viziunea ta este pentru o viață, investește în oameni”.

Privind prin prisma acestui tip de mentalitate, viitorul României se poate ghici printr-o simplă privire aruncată prezentului. Tinerii de azi, viitorul de mâine, sunt cei care ne pot arăta cum va arăta România în viitorul nu foarte îndepărtat. Iar responsabilitatea noastră față de tineri și față de prezentul pe care îl oferim lor trebuie să se revadă în programele în care îi antrenăm, în sistemul de învățământ, în infrastructura pe care le-o oferim – per total, în șansele care le oferim lor pentru a se dezvolta. Așa că statistica de azi privind tinerii, nu e un simplu semnal de alarmă cu privire la cum o să arate România în viitor, ci e o imagine a șanselor pe care le oferim lor, e o imagine a unui start pierdut și a unei lupte la care încă avem șanse. Timpul nu mai e prietenul nimănui, așa că dacă vrem un viitor mai bun trebuie să investim mai mult și mai responsabil în prezent.

La sfârșitul anului 2013, Eurostat a prezentat un nou tip de publicație, flagship publication – publicație pilot, cu scopul de a furniza analize statistice legate de fenomenele importante din mediile sociale, economice și de mediu. Scopul acestor publicații a fost și acela de abordare a temelor specifice relevante pentru publicul larg dar și pentru dezvoltarea politicilor Uniunii Europene. Publicația Being young in Europe today – Fiind tânăr în Europa de azi”este o parte din aceste publicații elaborate în 2013 și prezintă date interesante cu privire la situația tinerilor din Europa. Nefiind o publicație exhaustivă, ci mai degrabă o imagine a varietății de date pe care Eurostat le pune la dispoziția cetățenilor, „Fiind tânăr în Europa” poate fi un punct de plecare în analize mult mai profunde și mai detaliate.

Mi-am permis să spicuiesc acest material, care are 214 pagini, și să extrag din el câteva date care sper să trezească interesul celor vizați, interesul politicienilor și al factorilor decizionali din România pentru că nu putem să ne imaginăm viitorul României fără să nu ne punem întrebări în legătură cu tinerii ei de azi.

La nivel demografic, cifrele pentru anul 2014 indică faptul că la nivelul celor 28 de state membre existau puțin sub 507 milioane de locuitori, dintre care 79 milioane erau copii (0-14 ani), cu 10 milioane mai puțin față de numărul cetățenilor tineri (15-29 ani). Astfel, o treime din locuitorii UE, aproape 170 de milioane, aveau vârsta sub 30 de ani, copiii reprezentând 15,6% din totalul locuitorilor, iar tinerii puțin peste 17.7%. Raportat la statisticile din alți ani, numărul celor sub 30 de ani a scăzut drastic. În anul 1994 categoria de vârstă 0-29 de ani, ocupa o pondere de 40,6; 36,1 în 2004 ajungând în 2014 la 33,3%. Europa îmbătrânește iar România nu e o excepție, ba chiar tinde să coboare sub media Europeană în ceea ce privește ponderea cetățenilor sub 30 de ani. La capitolul demografic, Irlanda și Cipru sunt un exemplu de urmat, ajungând să obțină o pondere a populației sub 30 de ani de aproximativ 40%.

Dintre statele membre, România, Franța și Bulgaria au înregistrat cea mai mare rata de fertilitate pentru femeile cu vârsta mai mică de 30 de ani (cu 1,00 născuți vii). În schimb, Portugalia, Grecia, Italia și Spania au înregistrat cea mai mică rată de fertilitate (cu 0,60 născuți vii). În Bulgaria și România, rata fertilității la femeile cu vârsta mai mică de 30 de ani corespunde cu mai mult de două treimi din rata națională a fertilității (67% în 2012).

Vârsta medie a femeilor la nașterea primului lor copil a crescut în toate statele membre ale UE în ultimele trei decenii, lucru ce poate fi explicat în special printr-o proporție mai mare de femei ce aleg să își continue studiile în învățământul superior, o proporție mai mare de femei care intră în câmpul muncii, precum și schimbările în unitățile familiale tradiționale (mai puțini oameni aleg să se căsătorească sau se căsătoresc mai târziu). La nivelul UE, doar două state membre au înregistrat vârsta medie de peste 30 de ani la nașterea primului copil: UK – 30,8 și Spania – 30.3. În schimb, media de vârstă cea mai mică la nașterea primului copil a fost înregistrată în Bulgaria (25.6) și România (25.7).

La capitolul Copiii și tinerii în familie și societate, reiese în evidență încă o dată faptul că ponderea familiilor cu copii este în scădere, mai puțin de o treime dintre acestea (30,7%) având copii în 2013, o scădere de 2 puncte procentuale față de 2005. Cuplurile cu copii, reprezintă 20,5% din familiile Uniunii Europene, în timp ce adulții singuri cu copii au reprezentat 4,3% iar alte tipuri de familii (de exemplu bunici care trăiau alături de nepoți) 5,8%.

Tot la acest capitol, găsim niște date foarte interesante cu privire la vârsta la care tinerii aleg să se despartă de casa părintească și să pornească pe drumul lor în viața de adult. Astfel se poate observa cum statele nordice ale UE înregistrează medii de vârste mai fragede în rândul tinerilor ce aleg să plece din casa părintească – începutul anilor 20, în timp ce în țările sudice această medie urcă până după vârsta de 30 de ani. În Croația, Slovacia, Malta și Italia, vârsta medie la care tinerii au ales să plece din casa părintească a fost de 30 de ani în 2013. România, alături de Grecia, Portugalia, Spania, Slovenia, Bulgaria și Polonia, s-au înscris în jurul vârstei de 28 de ani. În schimb, tinerii din Suedia, Danemarca și Finlanda, părăsesc casa părintească înainte de 23 de ani.

Completând analiza ratelor de fertilitate și mediile de vârstă a mamelor aflate la prima naștere, la nivelul UE, fertilitatea în categoria de vârstă 10-24 de ani, a cunoscut în anul 2012 o scădere către 60,9 nașteri la 1000 de femei. Pentru fetele între 10-14 ani, rata de fertilitate a fost considerabil mai mică, de 0.2 nașteri la 1000 de fete (2 nașteri la 10000 fete), în timp ce pentru categoria de vârstă 15-19 ani, rata a fost de 12,6 nașteri la 1000 fete. Iar, raportat la România, numerele nu sunt tocmai cele mai fericite, țara noastră obținând un scor foarte mare la nașterile de nou născuți vii în timpul adolescenței. Categoria de fete/femei cu vârsta sub 20 de ani a înregistrat o pondere de 39,0 nou născuți la 1000 de fete/femei între 10 și 19 ani – iar pentru Bulgaria 44,1. Din studiul Eurostat reiese că numerele încă cresc pentru aceste două țări.

O altă statistică la care trebuie să ne uităm cu atenție se referă la rata mortalității pentru categoriile de vârste de până la 30 de ani. La nivel de țară, România (83.7), Bulgaria (81.2), Letonia (57.8) și Slovacia (55.9), au avut cele mai mari ponderi ale deceselor în categoria de vârstă 0-14 ani. În toate statele UE, decesele în cadrul acestei categorii de vârste au scăzut în intervalul 2002 – 2012, excepție făcând Malta. Cele mai mari scăderi au fost înregistrate în Luxemburg (-66%), Portugalia (-46%) și România (-43%). Deci da, între 2002 și 2012, rata deceselor a scăzut, dar ocupăm încă un loc fruntaș. Rata deceselor la naștere în România, este și ea pe un loc fruntaș (9.0 decese la 1000 nașteri față de 23,3 decese la 1000 nașteri cât înregistram în 1992). Deși ponderile au scăzut drastic, țara noastră încă găsește greu soluțiile care să ne ajute să ieșim dintr-un top care nu ne face cinste.

Un top la care putem totuși să ne simțim mai bine e legat de consumul de Cannabis de către categoriile de tineri cu vârste cuprinse între 15-24 de ani, România obținând o medie de 1%, urmată de Cipru și Portugalia cu 5%. Un alt element ar fi că România și Finlanda sunt singurele țări din UE în care femeile din această categorie de vârstă, depășesc procentul bărbaților la consumul de cannabis. Acum, poate sunt eu un pic prea pesimist, dar aș lega procentul acela mic de 1% de procentul mare al celor care pleacă din casa părintească undeva la vârsta de 28 de ani, ceea ce denotă că tânărul român nu este foarte independent, un fapt care explică cumva de ce ei nu prea aleg calea fericirii de moment.

Publicația Being young in Europe today – Fiind tânăr în Europa de azi” continuă analiza privind cetățenii Uniunii Europene de sub 30 de ani, raportându-se la date despre Educație și Absorbția tinerilor pe piața muncii. Două subiecte foarte importante și despre care o să scriu mai pe larg într-un alt articol, datele fiind foarte ample – repet e o publicație de mai mult de 200 de pagini care nu se citesc chiar așa ușor.

Pentru o variantă mai interactivă a publicației, puteți să folosiți și aplicația următoare.

6 COMENTARII

  1. Stiu doar ca la caderea comunismului eram 24 milioane locuitori in Romania, acum, dupa un sfert de secol suntem vreo 18 mil dintre care vreo 6 mil emigranti, iar Romania sclava la UE si FMI, anul tara plateste tribul de 4 miliarde Euro si nu abosarbe mai nimic prin proiectele superbe romanesti neaprobate fara spagi uriase si tot asa…

    • Păi, vina nu e nimănui decât a noastră, a românilor care pun capul jos și tac dar și a politicienilor care chiar nu au nici o treabă cu țara aia, având impresia că România e un SRL care trebuie să scoată profit pentru ei.

  2. Si voi, tinerii din ziua de azi, de ce nu faceti ceva macar pentru copii vostri ? De ce tacem sau fugim ? Nepotii mei vor trai in tara ” Nimanui ”… Bunicii si parintii nostri au construit tara asta, noi, cei de varsta mea, suntem generatia ratacita de sacrificiu, dar voi ?

    • Eu unul consider că fac. Îmi trăiesc viața liniștit, particip cu drag la toate inițiativele prin care România câștigă imagine, scriu despre asta și când mă simt motivat, particip la diferite campanii în care ajutăm pe cei de acasă. Vocea mea, deși timidă, respectă tiparul unui tânăr cu inițiativă și perspectivă. Nu spun că sunt modelul perfect pentru o Românie mai bună, dar până acum nu am făcut nimic să îi denigrez imaginea, ba chiar, cred eu, i-am îmbunătățit-o. Pași mici, ce e drept, dar dacă mai mulți ar face la fel?

      • Este de apreciat si te felicit ! Ma refeream ca e timpul sa luati tara inapoi de pe mana strainilor… daca intelegi ce vreau sa spun. O tara foarte bogata cu oameni saraci … gandeste-te oare de ce ??? 4 miliarde euro dau politicienii nostri anul la FMI si UE sa ne primeasca si pe noi ca si sclavi, ne cumparam sclavia anual si nu stiu de unde inca mai scot banii asta, nu s-o fi ajuns la fundul sacului ? Gandeste-te la cateva proiecte cu fonduri europene acasa, ce ar fi ? Fabrici, uzine, locuri de munca sa aduceti emigrantii acasa ??? EXODUL romanilor… singurul parca din istorie…

  3. Asa este suntem niste sclavi la mana strainilor de munca aici acum mai am de tras un pic sper ca nu mult si strigam acum mai mult decat nici odata ne vrem tara noastra Romania anapoi

LĂSAȚI UN MESAJ