Patrula lui Vlad Țepeș

0
127

O seamă bună de site-uri ce practică contrabanda cu titluri ce aduc trafic (ar fi păcat să vă dau exemple, le știți și voi, că doar e plin Facebook-ul de ele) publică zilele astea informația că Daniel Ghiță și PRU urmează să înființeze o armată naționalistă. Nu prea umblu pe astfel de site-uri dar umblă ele după mine și mă vânează pentru un click. Din când în când, titlul chiar pare interesant așa că uite-mă citind „știri” de pe un astfel de site.

Armata naționalistă, pentru necunoscători, e o armată de cefe late, care se unește în cuget și simțiri sub deviza „pumnul meu minte nu are”. Și când vorbim de cuget și simțiri, raportându-ne la o astfel de armată, vorbim de fapt despre un patos sforăit care nu cunoaște limite. Iar dacă despre patos naționalist vrei să discutăm, știm bine că românul e de neîntrecut în preamărirea nației românești, a meritelor ei și a deformării istoriei ca ea, România, să pară că e steaua Nordului pentru lumea asta aflată mereu în derivă.

Încă de pe vremea dacilor, noi, viitorul neam românesc, eram ăia cu brațul mare, cu fetele cele mai chipeșe, cu vinul cel mai bun. Și da, dacilor, nu le era frică de nimeni și nimic, decât numai să nu cadă cerul peste ei. Mai târziu în istorie băteam în turci ca în coasă, câtă frunză și iarbă – dar le plăteam și tribut, că eram băieți faini. Mai târziu se năștea Marie Curie de la Slobozia și Nicolae Tesla – pasionat de fulgere, inventează chestii pe meleaguri străine, făcând ca azi, internetul să zbârnie cu informația că el e pui de dac.

În fine, ideea e că la capitolul naționalism prost înțeles suntem campioni pe 28 de s(t)ate. Teren fertil pentru o viitoare armată naționalistă. Totuși, nici la asta nu suntem pionieri. Ne-au luat fața țări civilizate ca Marea Britania, Franța, Germania, Grecia. Oricum, nu e o întrecere până nu ne băgăm și noi așa că, după un start furat mișelește de europeni, România intră în cursa pentru trofeul „naționalistul kamikaze”. Și nu oricum, ci culegând rodul dat în pârgă al anilor 90, când toată mlădița românească dădea în floare pe ritm de manele, vizionând telenovele alături de mama șomeră, și spărgând semințe în seri de Crăciun cu Teledon. După o astfel de generație de tulpini una și una, azi, o minte sclipitoare s-a gândit că e rostul de-o armată naționalistă. Păi, tată, să vezi recruți, buchete buchețele- unul și unul, care mai de care. Sunt invidios nevoie mare că nu sunt pe acasă să pot să fac și eu un interviu cu un astfel de recrut, să ajung la sâmburele de adevăr care l-a motivat pe el, recrutul, să se înregimenteze sub culorile „ Patrula lui Vlad Țepeș ” (informație care tocmai ce mi-a parvenit, tot via Facebook, dar-ar boala în el, că numai tâmpenii îmi bagă pe feed). Tot de pe Facebook, am aflat că acestă patrulă o să ajute la deszăpeziri, la inundații și o să ajute bătrânii să traverseze strada… Inofensivi, până la proba contrarie – aia în care ei aparțin de un partid naționalist.

Bineînțeles, apărarea valorilor românești nu are nimic rău în ea. Dar dacă prin naționalism înțelegi etnocentrism, xenofobie și tendință spre etnocrație atunci da, avem o problemă. Pentru că într-o Uniune Europeană în care se militează constat pentru unitate, se discută despre toleranță și pe alocuri chiar de federalizare, e periculos pentru chiar țările uniunii să încercăm să subliniem diferențele și să le ridicăm la rang de argumente pentru formarea unui partid, armată, organizație de orice fel. Iar în România chiar asta se întâmplă zilele astea: subliniem diferențele și le folosim ca argumente.

Subliniem apartenența religioasă a familiei Bodnariu. Formăm tabere și ținem cu unul sau cu altul, în funcție de niște principii inventate. La „Colectiv” s-a găsit curajul să se spună că Dumnezeu a pus focul, pentru că rock-ul e muzica Diavolului. Inventăm o luptă continuă cu Ungaria, pe un teritoriu din inima țării – și aici naționalismul depășește bariera granițelor, Ungaria având și ea naționaliștii ei care combat pe cei din România pe problema Transilvaniei. Ne mutăm la est și mutăm granița până după Prut. Ba mai urcăm și spre Nord o tarla bună de pământ bucovinean. Apoi, România stat laic, e de fapt stat creștin ortodox și bineînțeles că nu o să mă mire dacă o armată naționalistă o să fie condusă de preoți cu crucea`n frunte.

Patrula lui Vlad Țepeș  o să aibă succes, o să se dezvolte și o să prindă vremea când o să aibă chiar și ceva autoritate (prin recunoașterea utilității publice – urmează alegeri, orice se poate întâmpla, nu?!). Știți de ce?! Pentru că populația vibrează cu mesaje simple; ea confundă iubirea de patrie cu manifestările xenofobe; populația nu te trece printr-un filtru valoric dacă din prima ataci sus, țintind capul celor care ne conduc azi, folosind mesaje cu „așa nu se mai poate”, „vrem schimbare”, „globalizare = islamizare”. Bineînțeles, anul acesta o să fie an bun pentru naționaliști, aceștia putând să folosească zilnic știrile care or să vină despre imigranți. Așa că, puneți centura, ne îmbarcăm în mașina timpului, care o să ne ducă cu cel puțin 100 de ani în urmă.

Însă sunt foarte curios și abia aștept să aflu sub ce statut funcționează Patrula lui Vlad Țepeș. În articolul 3 aliniatul 4 din Legea nr.4 din 2003, se stipulează foarte clar că „Partidele politice nu pot organiza activitati militare sau paramilitare si nici alte activitati interzise de lege”. Deci, aici e un drept pe care ei nu îl au: acela de a spune că patrulează, sau că asigură ordinea și/sau buna desfășurare a unor activități, deși nu aș elimina din start dreptul lor de a deschide coloana oficială a prea-bucuroșilor ortodocși, sau organizarea cozilor la pupat de moaște. Iar Ordonanţa de urgenţă nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, încadrează foarte bine Patrula lui Vlad Țepeș, și e un document pe care ei au nevoie să îl studieze foarte atent înainte să întreprindă te miri ce activități.

Dar, hai să dăm mână cu mână, să jucăm o horă, plini de patos, plini de iubire de țară, că oricum urmează vremuri grele, când o să ne dăm unul altuia în cap pe motive de diferențe de opinie, pe motiv că suntem pentru căsătoriile între persoane de același sex sau pentru că ăla e creștin și tu ateu. În esență, asta se întâmplă deja, doar că era nevoie și de o patrulă care se te combată pe tine și pe libertatea ta de opinie. Aștept cu interes și Patrula Ateilor, Patrula întru Dumnezeu, etc. Democrație zici?! Da, dar deja se pare că uităm definiția din DEX. Măcar pe aia să o citim dacă nu vrem măcar să înțelegem conceptul pe deplin.