Abdicarea unei națiuni

0
108

1,337,577 de like-uri pe pagina oficiala a președintelui României. +1 like de la mine. Așa se face că azi am aflat, de pe pagina personală a președintelui, că se împlinesc 67 de ani de la abdicarea Regelui Mihai. Sună cam așa mesajul președintelui (sau al staff-ului său care se ocupă de Facebook – că sincer, nu mi-ar plăcea să aflu că are timp de stat pe rețea):

Cu 67 de ani în urmă, pe 30 decembrie, Regele Mihai era forțat de comuniști și aliații lor să abdice, sub amenințarea armelor. Dacă astăzi, după multe decenii de la acel eveniment, Majestatea Sa este privit cu atâta respect și admirație de către poporul Său, acesta este un câștig cert al societății românești a ultimilor 25 de ani. Așadar, vă îndemn, astăzi, să ne îndreptăm cu toții gândul către Rege, care rămâne, pentru noi toți, un model de demnitate și dăruire.

 

Eh, frumoase cuvinte, frumos gest. Însă eu, deși sunt un fan al monarhiilor, și deși iubesc istoria regală a României, cu tot ce înseamnă ea, trebuie să fac o observație cu privire la stima și respectul pe care trebuie să le purtăm față de rege: să nu uităm că Regele a abdicat. A abdicat, adică a cedat. Știu, știu…1000 de studenți și amenințarea acestora cu moartea. Sau amenințarea cu pistolul. Dar un rege trebuie să fie mai puternic de atât, de amenințări și jocuri de putere. Nu, nu intru în tabăra celor care îl cataloghează ca fiind trădător. Și nici nu vreau să las pe cineva să creadă că eu cunosc adevărul din acele zile. Am citit și eu, pe ici pe colo, relatări ale unor oameni din vremurile alea, ale istoricilor sau ziariștilor. Deci, ce știu eu e ceea ce au spus alții despre cele întâmplate. Cum zicea și tatăl meu (afirmația nu îi aparține dar e un om citit): istoria este scrisă de învingători pentru învinși. Deci, adevărul nu o să îl aflăm niciodată.

În schimb, ceea ce pot spune, fără frica de a cădea în păcatul grandomaniei e că, indiferent de împrejurări, un rege trebuie să fie altfel. Sau cel puțin în viziunea mea, un rege trebuie să aibă mai mult curaj, mai mult sânge rece. Eu, poate și din vina cărților cu regi puternici și neînfricați pe care le-am citit, îmi imaginez un rege care nu ar fi cedat indiferent de amenințări și care ar fi acceptat sacrificiul suprem în locul abdicării – un rege care ar fi ales să moară în locul exilului. Și dacă 1000 de studenți mureau pentru ca el să rămână rege, sacrificiul încă nu ar fi fost mare dacă după moartea lor, întru gloria monarhiei, regele ar fi condamnat pe cei vinovați de moartea lor. Până la urmă, logic dacă e să o luăm, comuniștii nu cred că ar fi omorât 1000 de oameni în plină stradă, doar pentru a convinge pe rege să abdice – asta pentru că acest gest era exact craca tăiată sub picioarele lor, iar de prostie nu putem să îi bănuim.

Așa că, întorcându-mă de unde am plecat, eu nu prea pot fi în asentiment cu președintele nostru dar totuși înțeleg gestul și îl apreciez. Însă acum, la 67 de ani de la abdicare, trebuie spus că Winston Churchill i-a spus-o cel mai bine Regelui Mihai: „mai presus de orice, un rege trebuie să fie curajos”. Dar, într-o încordare extremă a imaginației, trebuie să mă întreb oare ce aș fi făcut eu în locul lui, găsindu-mă la fel ca și el la o vârstă poate prea fragedă pentru a înțelege jocurile de putere, cu multe școli și diplome la activ dar fără lecția cea mai de preț pe care trebuia să o primească de la tatăl său, tată care până la urmă îl forțase și el la rândul său pe fiul lui să abdice pentru a putea să îi ia locul cu doar câțiva ani mai devreme.

Așa că, deși am o problemă cu conceptul de abdicare, nu pot să nu port respect pentru un astfel de om. Pentru regele nostru azi nu a fost o zi de demnă de comemorat, ci una care doar amintește de una din greșelile tinereții. Pentru că înainte de a fi regi, președinți sau comuniști, am fost oameni. Înainte de a scrie istoria și chiar înainte de a o comenta și judeca, cineva a trăit-o pe pielea lui, iar o relatare rece, faptică și distantă, nu ține loc de emoția momentului și de greutatea lui. Cel puțin eu, așa îmi justific greșelile. Pentru că nu poți să fii altcineva atunci când situația o cere doar pentru a evita o greșeală chiar și conștientă. Ca și acum, eu muritorul de rând, vorbind despre regi – o greșeală impardonabilă. 🙂

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.