Adulter – Paulo Coelho

0
99

Cele mai bune păreri pe care le poți avea despre o carte, sunt acele păreri care vin imediat după ce ai terminat de citit acea carte. Însă cum aseară eram prea obosit să mai scriu, am lăsat pe azi să vă vorbesc despre Adulter, al lui Paulo Coelho. De ieri seară și până acum am avut timp să desfac cartea în mai multe gânduri și încă și mai multe păreri, iar dacă mai stau mult o să se adune și mai multe. Da, orice părere asupra unei cărți e una subiectivă, care poate fi raportată la starea ta sufletească schimbătoare.

Am cumpărat cartea de la un butic de pe aeroportul din Otopeni, înainte de Revelion. Așteptam pe acolo să se deschidă poarta la care trebuia să ne îmbarcăm și mi-am zis că zborul o să treacă mai ușor dacă citesc ceva, eu fiind genul de om care nu poate să zboare și să își lase mintea liberă să zburde pe norii ăia de la 10000 de metri – nu am fobie de zburat dar urăsc ideea de a mă lăsa pe mâna altora. Până de curând cartea a stat frumos peste tot prin casă, pe birou, pe masa din salon, pe noptiere…până când mi-am făcut timp pentru ea. Mi-e destul de greu cu timpul, trebuie să recunosc.

Nu am cumpărat cartea pentru titlu. Uneori îmi cumpăr o carte doar pentru că titlul e unul care îmi promite o carte frumoasă. Am cumpărat-o pentru că e scrisă de Paulo Coelho, fapt care îmi promitea o carte interesantă, în ciuda titlului care pare a zice tot. Am citit multe cărți scrise de Paulo Coelho și nu am fost dezamăgit nici de data aceasta. Știu că mulți nu găsesc în el un scriitor remarcabil, poate doar unul comercial, însă aceștia sunt cei care înțeleg cărțile lui ca fiind simpliste în loc să înțeleagă că doar poveștile din ele sunt simple, însă îmbrăcate în valențe despre care nu știai, sau despre care nu credeai că există. Ca o paranteză: sunt mulți bloggeri, ziariști și dătători de seamă care se urcă aventuroși pe valul numit „sunt un hipster și nu îmi place Coelho”, doar pentru că e în trend să zici că omul nu scrie bine. Bine, fiecare își vinde marfa de pe tarabă cum știe mai bine  – și ce se vinde mai bine și mai bine decât miserupismul de turmă ?!

Cartea nu e pentru pudici și nu e pentru oameni falși. Recunosc că am fost luat prin surprindere de autor, stilul de scriere fiind diferit, ideile fiind mai umane, mai reale, rupte din cotidian. Povestea vorbește într-adevăr despre adulter, dar merge până dincolo de o relatare faptică a unui astfel de act, și pătrunde adânc în mintea, sufletul și trăirile personajului principal, unde descoperi că oamenii sunt diferiți, că pot comite acte reprobabile doar pentru a se regăsi pe sine și pentru a regăsi sentimentele care l-au legat de oamenii importanți din viața lui. Uneori uităm că iubim, omitem motivele pentru care am ajuns să iubim sau chiar încercăm să găsim alte motive, justificative, pentru a continua o iubire ce seamănă mai degrabă cu o luptă.

De multe ori facem greșeala ca atunci când citim, să ne regăsim, sau să ne punem singuri, în pielea personajului principal. Nu treci de primele 30 de pagini dacă faci asta sau dacă ești un om prea pudic. Și, ca o părere personală, un om care a trecut personal prin chestiunile acelea, cu siguranță că nu o să poată să citească cartea, regăsindu-se prea mult în ea. Cartea asta trebuie să o citești din prisma unui simplu cititor, al unui observator. Apoi, trebuie să înțelegi că nu toți gândim la fel și e uneori interesant să vezi lumea și prin alți ochi.

Apoi toate trăirile sufletești ale personajului principal, modul de expunere a acestora și interacțiunea lui cu diferite alte personaje, aduc cu sine câteva teme nelipsite din scrierile lui Paulo Coelho: mâna creatoare, limbajul universal, sufletul lumii dar mai ales tema Dragostei, cea în jurul căreia se învârte cred toată opera lui Coelho. O carte ușor de citit, dacă te lași purtat de poveste, o carte care abundă de erotism, presărată cu sentimente de învinovățire, și care în final te învață că:

„Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.”

Sursă foto: https://www.facebook.com/paulocoelhoromania

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.