Amintiri cu bunici

5
362

Bunica mea, ca multe alte bunici, are o anumită vorbă care ți-o repetă de fiecare dată când te vede. Ce e drept, prima oară când mi-a spus-o a fost abia când am fost în vizită la ea prima oară după ce în viața mea apăruse fetița mea. Ei, ea mi-a spus atunci așa:

„De multe ori uit ce am mâncat ieri. Nu mai știu, uit și uitat rămâne. Însă nu pot uita când nu eram mai înaltă decât plita sobei și mă ridicam pe vârfuri să văd ce făcea mama mea acolo, la plită.”

Nu știu cum se face că sunt mulți tare care spun multe și de fapt nu spun nimic. Eu nu vreau să fiu un astfel de om. Blogul meu nu e despre învățături, nu e despre iubire, nu e despre viață. Nu încerc aici să vă spun eu cum e corect și bine să trăiți. Nu sunt Poptamas, nu sunt Otravă să veniți aici cu speranța că o să descoperiți bulele din apa minerală ca fiind un moment elevator din efemera noastră trecere pe aici. De aia nici nu am nume la blog. Nu îmi trebuie. Aici, descoperim împreună bulele și descoperim împreună că adevăratele învățături vin din puterea noastră de percepție a mesajelor care ajung la noi. Exact ca și mesajul bunicii mele: ea nu îmi spune în mod direct că un copil începe încă de pe acum, când e mic, să își formeze bagajul de amintiri, ci îmi spune că e important ca noi să îi oferim amintiri care să te miște prin simplitate și care să miște ceva în subconștientul unui om. Dar nu, nu spune asta bunica mea. Bunica mea, lasă experiența de viață, cel mai bun profesor pe care cineva îl poate avea, să vorbească în locul unui astfel de mesaj elaborat ca al meu.

Bagajul meu de amintiri păstrează pe rând povești a căror ordine nu o mai știu foarte bine. Nu știu dacă și voi ați încercat vreodată să vă dați seama care e cea mai veche amintire pe care o aveți. Eu încerc mereu dar nu reușesc decât să îmi amintesc trăiri crezute de mult pierdute în neant. Astfel, acum că vorbeam de soba bunicii, mi-am amintit cum ea, în prag de iarnă ne încălzea plapuma pe sobă înainte de a o pune peste mine și sora mea. E o amintire ca oricare alta pentru voi. Dar pentru mine, care vizualizez această amintire și simt încă acea căldură a plapumei încălzite pe sobă, mirosul de lemn ars, pocniturile din sobă, lătratul unui câine…e ca și cum aș retrăi acele clipe și în același timp, conștientizarea faptului că timpul nu poate fi dat înapoi, trezește în mine sentimente de revoltă. Da, revoltă, pentru că aș vrea de multe ori să pot să îmi amintesc mai mult și să retrăiesc unele clipe la nesfârșit, mânuite de mine ca de pe o telecomandă.

Și nu, nu cred că asta e cea mai veche amintire pe care o am. Mai sunt și o să mai vorbim despre ele. Însă ce e important e dacă s-a înțeles mesajul meu. Dacă nu l-ai înțeles mergi la Poptamas, o să iți spună el cumva să îți trăiești viața. Eu îți spun numai să nu uiți nimic. Chestiile mici și nesemnificative care le faci și le spui sunt cele mai importante, pentru că ele au darul de a rămâne cu noi foarte mult timp…habar nu am cât de mult. Poate până la final. Sau poate chiar și după, nu? Exact ca mesajul bunicii mele, care o să meargă acum mai departe decât ea.

Tu, da tu, ce amintiri ai legate de bunicii tăi?

5 COMENTARII

  1. Mamaia mea… 🙂 cea mai buna si cea mai frumoasa. A murit la 85 de ani, prasea si s- a gandit sa se odihneasca putin pe pamant. Nu s-a mai ridicat… Mereu cand imi amintesc de ea, plang… Asta pentru ca ne-a iubit pe toti si a avut grija de noi, strangea din pensie sa ne dea de Paste si la Craciun cate 10 lei de fiecare… Asta acum 8 ani 🙂 (mie imi mai dadea si extra pentru ca ma duceam des la ea). :)) ssstttt

    Si nu pentru ca am terminat agronomie… Sau poate era vreun semn… Facea graul taciune siiiiiiii ma punea sa o ajut sa-l spele sa-l duca la moara pentru ca nu-l primea asa… Pfuuuu… Asta era groaznic.

    In schimb, “supa alba” pe care o facea din cativa cartofi, o ceapa si 3 fire de marar, dar la foc de soba si in oala aia mica si urata de atata vreme… Eraaaa extraordinara! Nici macar nu calea ceapa. Am incercat de nenumarate ori, dar niciodata nu a iesit asa cum o facea mamaia mea. Ufff… Mamaia mea…

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.