Avem semnături, avem Congres! Care e următorul pas?!

2
254

Când avem de a face cu o experiență nouă, una care ne pune în luptă cu propriile limite, avem pe alocuri impresia că ne luptăm cu morile de vânt și că lupta aceea e prea grea iar noi prea nebuni să credem că putem să reușim. Ba chiar ajungem să ne privim în oglindă și să ne întrebăm dacă nu cumva am sărit la un moment dat de pe fix, alergând după cai verzi pe pereți.

Cam așa aș descrie eu aceste ultime 2 săptămâni: o luptă cu mine însumi, o luptă în care cel mai important nu a fost faptul că am reușit să obțin 287 de semnături care să sprijine inițiativa mea de a merge la Congresul Românilor de Pretutindeni, ci mai degrabă faptul că am reușit azi să înțeleg că e bine să îți urmezi planurile până la capăt, chiar și atunci când simți că șansele se apropie de zero, chiar și atunci când te lovești de zeci de oameni care îți spun că ai luat-o razna și mai ales atunci când tu singur, pe furiș, fără să trădezi sentimentul, începi să nu mai crezi în tine. Știu sigur că voi mai trece în viitor prin astfel de momente, însă atunci o să știu că trebuie să merg înainte. Mereu înainte!

Pentru mine, această reușită, de a strânge într-un timp atât de scurt 287 de semnături, înseamnă enorm. Mă încarcă cu o energie de care nu știu sigur dacă am mai beneficiat. Sunt și eu un electron liber, prietene – știi tu cine! Sunt liber dar am în spate responsabilitatea a 287 de oameni care mi-au oferit semnătura lor în ideea în care eu trebuie să merg să vorbesc pentru ei. Strângerea acestor semnături a fost doar un examen de admitere la un job la care experiența tinde a se apropia de zero. Ce am eu în schimbul experienței e chiar faptul că vin încărcat cu un bagaj de informație nefiltrată direct din comunitate. Pot să vorbesc pentru ea pentru că și ea a vorbit cu mine.

Nu aș vrea să încep o listă lungă de mulțumiri, în care să enumăr pe fiecare în parte. Mulțumesc tuturor, pentru că fiecare semnătură este una importantă. Însă, pe lângă celor care au semnat, aș vrea să mulțumesc soției că m-a lăsat să îmi fac de cap și surorii mele pentru tot sprijinul ei. 

De-a lungul acestor două săptămâni am cunoscut foarte mulți oameni iar ăsta e un câștig imens. Fiecare om, alături de semnătura lui, mi-a lăsat și povestea lui și da, mă gândesc că aș putea să scriu o carte despre ei, atât de multe am auzit. Dar nici măcar nu ar fi cartea mea ci ar fi a ei, a comunității, ca o dovadă a luptelor invizibile care se dau zilnic și despre care nu știm, nu auzim, și pentru că ele nu apar nicăieri, mai că nici nu există, murind sub titlul integrării dintr-o țară străină. Vorbim despre aceste lupte, generalizând eforturile, dar dacă le-am auzi mai mult, dacă le-am cunoaște măcar pe o parte din ele, am realiza cât este de important ca cei din viitorul Consiliu al Diasporei să fie oameni care nu vor uita niciodată că diaspora are un suflet al ei, că diaspora e o entitate vie, care se dezvoltă și care nu are nevoie de un erou ci de măsuri concrete pe care să își poată dezvolta capacitățile, să și le scoată în evidență, ca astfel să putem forma o comunitate unită așa cum toți ne dorim.  Iar unirea nu vine așa, doar din cuget și din simțiri ci vine bazată pe niște planuri concrete de dezvoltare, pe niște măsuri care, odată aplicate, să îi aducă pe oameni aproape.

Eu unul mi-am concentrat atenția și o voi face în continuare pe oamenii de aici, pe românii din Belgia. Eu vreau, ca în timp, să putem realiza proiecte pentru aceștia care vin și care aleg să rămână pe termen mai lung. Dacă autoritățile își doresc să sprijine într-adevăr comunitatea atunci să se orienteze pe proiecte prin care comunitățile de români din diaspora să poată să funcționeze ca un întreg, care să funcționeze ca un magnet pentru românii din diaspora, adunându-i și oferindu-le șansa de a se organiza și de a forma entități care să se poată numi în cele din urmă comunități românești.

Avem un congres, ce facem cu el?!

Dar nu aș vrea să vorbesc de pe pereți, populist și doar la nivel ipotetic. Așa că înainte de orice atrag atenția Secretariatului Tehnic al Congresului că este nevoie de un plan pentru acele două zile de Congres. Dorim să știm la ce anume venim, de ce și ce anume vom putea face. Din câte înțeleg, majoritatea celor care se pregătesc să vină, doresc să își expună proiectele personale, vorbind despre ele și explicând de ce sunt importante. Vă dați însă seama că o astfel de abordare implică foarte mult timp și nici măcar nu asigură un impact eficient al unui eventual discurs legat de un proiect, fie el chiar și unul puternic. Nu știu dacă ăsta era planul, dar în comunitate cam așa se întrevede. Ar fi de preferat ca reprezentanții care doresc să își expună proiectele să o facă în scris, iar mai apoi, viitorul Consiliu să sorteze acele proiecte care ies în evidență și să intre în legătură cu oamenii din spatele lor.

Apoi, noi cei care vom fi prezenți la congres, ne organizăm și noi cumva?! Eu consider că ar fi indicat să discutăm încă de pe acum în ce fel putem coopera. Metodologia, în formatul bine știut, a pus competiție între noi și a ridicat bariere în procesul de comunicare. Noi trebuie să rămânem în relații de comunicare și după acest Congres. Trebuie să ne folosim de această șansă pentru a crea o rețea globală de dialog, o rețea care să ne ajute să lucrăm ca un întreg. Un individ cu 250 de semnături nu se poate considera reprezentant al întregii comunități din țara de unde el vine. În schimb, o rețea globală de oameni, din diferite țări, care să comunice și să facă schimb de idei ar fi cu adevărat o forță și ar fi un mijloc de dialog al diasporei cu viitori reprezentanți din Consiliul Diasporei dar și cu autoritățile de la București. De aceea, sfătuiesc pe cei care vor participa la acest Congres, dacă înțeleg importanța acestui consiliu, să adere la acest grup de Facebook, pentru a putea să creionăm împreună un plan, pentru a putea să ne găsim mai ușor între noi cei care avem proiecte asemănătoare și, bineînțeles, pentru a putea să dăm un exemplu de unitate. Altfel, riscăm să facem din acest Congres o simplă formalitate electorală, o baie de mulțime pentru unul sau altul. Putem să folosim acest Congres pentru noi, îl putem transforma în ce ne dorim.

De asemenea, consider că începând de pe acum să discutăm, putem să ne creionăm niște tipare privind componența viitorului Consiliu. Am fost întrebat de către un prieten care ar fi miza acestui Congres. Miza, până în acest moment rămâne una legată de componența Consiliului și miza legată de fondurile ce vor curge pe acolo. Dar de ce nu am începe încă de pe acum cu identificarea celor care nu văd că miza trebuie să fie diaspora, bunăstarea ei, progresul ei. Consider că în două zile de Congres e dificil să decizi pe cine anume să votezi pentru acest Consiliu. Așa că haideți să ne cunoaștem între noi înainte de a cere voturi unul altuia. Abia de acolo putem începe să construim. Și sper că asta să ne fie și miza.

 

2 COMENTARII

  1. Dragule, felicitari, felicitari. Ai facut o munca de admirat. Mai ales te admir ca nu te-ai descurajat, ca ai stiut ce vrei si ca ai facut totul ca sa îndeplinesti obiectivul. Meriti admiratia.
    Acum evident, ordinea de zi a congresului ar fi trebuit sa fie stabilita dinainte, de organizatori si eventual adaugate subiectele propuse de participanti, dar uita ca vorbim de RO si în RO totul se face anapoda 🙁 .
    Sper sa nu fii dezamagit prea tare, s-ar putea ca acest congres sa nu fie la nivelul asteptarilor, dar macar are meritul de a exista.
    Nivelul si calitatea participantilor pot contribui la succesul sau la esecul congresului. Deci curaj.

    • Mulțumesc! Da, așa este, reușita Congresului ține de oameni. Chiar și fără o organizare prealabilă a celor în măsură să o facă, putem totuși să ne găsim între noi, așa numiții reprezentanți, și să ne asigurăm că totul decurge cum trebuie. Da, sper ca toate eforturile mele, despre care nu am vorbit, să aibă rezultatul scontat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.