Bilanț 2014 și strategia de viitor

1
54

În mod normal, la început de an orice om cu chef de scris, își face un bilanț și o strategie. Eu în schimb am început anul cu o postare despre scrisorile altora – scrisori deschise, scrise la modul personal și semnate de toată lumea, cu sau fără voie. Da, așa am început. Aveam nevoie de un start sau ceva de genul.

Apoi, era să mă apuc de bilanț. Când, mi-am dat seama că nu am nevoie de unul. Zilnic îmi fac un bilanț: deschid ochii și văd că Dumnezeu, viața, destinul – toate sau luate câte una, sunt bune cu mine. Am tot ce îmi doresc. Ba nu, greșesc! Am tot ce îmi trebuie. Am o familie: am un copil minunat și o soție exact cum mi-am dorit și care mă înțelege, mă simte. Am posibilitatea ca din când în când să pun un zâmbet pe fețele noastre. Am aerul din plămâni, am un acoperiș, un telefon care mă trezește pentru a merge la un job care îmi place. Am mulți prieteni deși nu suntem genul să ne sunăm zilnic să schimbăm informații meteorologice. Am probleme și am răbdare și minte destulă să trec peste; în plus am încredere că pot – trebuie doar să îmi doresc.Paris

Și da, îmi doresc câte ceva pentru viitor. Îmi doresc ca lucrurile să rămână așa, să pot mereu să mă bucur de cât și ce am. Îmi doresc să fiu cumpătat, să judec în continuare drept și dacă greșesc, să realizez repede asta. Îmi doresc să fiu mai aproape de copil și soție – deci e timpul să renunț la un joc care m-a prins pentru 5 ani – eRepublik (poveste lungă, poate o să vorbesc despre asta cândva). Apoi, îmi doresc încă un copil. Și, per total, vreau să pot să văd zilnic că sunt norocos, să pot să protejez ceea ce am și să clădesc, împreună cu familia mea, o poveste frumoasă, care să merite spusă chiar și nepoților.

Până la urmă, toată viața asta cred că se rezumă la a te împăca cu tine însuți și de a nu vedea viața ca o luptă. Trebuie doar să apreciezi clipele, oamenii și șansele care trec pe lângă tine. Poate că da, viața e o luptă dar dacă te încrâncenezi prea tare, uiți pentru ce trăiești, și uiți să te bucuri. Nu vreau să par a fi atât de înțelept încât să zic sus și tare că am înțeles, atât de devreme, că știu despre ce e vorba cu viața noastră. Acum ceva ani, așa credeam, că le știu pe toate și mergeam până acolo că dădeam tuturor sfaturi – și poate nu erau rele, dar nu aveam cum să fiu sigur de reușitele lor. Dar, tinerețea e un teren fertil unde aroganța poate prinde repede rădăcini dacă nu este limitată la timp. Cred că acum, știu când trebuie să vorbesc și când trebuie să tac – chiar dacă de multe ori simt că fac bine dacă spun ceea ce vreau să spun.

Sunt multe încă de învățat și asta e ceva ce îmi doresc pentru viitor: să înțeleg când e ceva de învățat. Deci, nu am nevoie de un bilanț rece care să îmi contabilizeze viața. Am o listă de „must see and must do in this life” dar nu la asta se limitează tot. Așa că trag linie aici și mă declar câștigat, cu un echilibru perfect între bine și rău. Pentru că da, viața ar fi foarte plictisitoare în roz, nu-i așa?! 🙂

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.