Blocaj

0
67

Inițial am vrut ca acest blog să fie despre lucrurile din jurul meu, oamenii și locurile din drumul meu. Inevitabil însă, a devenit un blog despre mine. Nu aș fi vrut asta însă realizez că atunci când scriu despre mine, despre ce simt și ce trăiesc, reușesc să îmi așez mai bine gândurile, să reacționez mai cu tact și să văd lumea cu alți ochi. E bine, nu? Însă problema se pune atunci când vreau să scriu altceva și nu mai reușesc, nu mai am răbdare și nu mai pot crea acea legătura dintre gânduri și terminațiile nervoase ale degetelor. Acea conexiune, este după părerea mea, factorul principal care face ca unii oameni să fie scriitori iar alții doar să își dorească să fie.

Observam zilele astea pe Facebook, pe paginile romanilor din Belgia, cât de adevărată e afirmația că „românul s-a născut poet”. Toți scriu câte ceva. Unii scriu poezii, alții povești sau chiar blog-uri. Am întâlnit un băiat care chiar cântă și care a avut chiar o umbră de succes în trecutul lui. Foarte mulți oameni care vor să creeze, care simt că este ceva în sufletul lor ce merită împărtășit. Asa că m-am uitat apoi la mine și mi-am zis că în cele din urmă nu contează despre ce scriu. Important e ca ceea ce scriu să vină din interiorul meu, să ajute la crearea acelei legături dintre gândurile care stau la poarta sufletului și degetele care simt că vor să scrie. Urați-mi succes!

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.