Bodnariu, Sara și protestele cu tentă religioasă

3
460
Foto: timponline.ro

Nu am vrut să scriu despre asta. Sincer, nu! Și i-am spus asta și doamnei care a mers cu Sara la întâlnirea de la reședința Ambasadorului cu domnul premier Cioloș. Încă de când le-am văzut am știut despre ce e vorba și de ce se află acolo acel copil. Așa că m-am dus la Sara și am întrebat-o ce face și de ce e acolo. Nu prea a știut ce să îmi spună, era un copil pierdut, timid, obosit și, părerea mea, folosit.

Am și eu copii, știu cum se comportă aceștia când sunt puși să spună poezii. Iar dacă mă întrebați pe mine, cred că acel copil trebuia să fie în pat, să doarmă, întrucât a doua zi dimineață trebuia, cel puțin teoretic să fie dus la grădiniță, așa cum se întâmplă în mod normal în Belgia. În altă ordine de idei, Sara nu avea ce să caute la o astfel de întâlnire. Ea a fost folosită pentru o cauză pe care ea nu o putea cuprinde în conștiința ei de copil. Nu înțelege la vârsta ei valențele unei astfel de discuții: drepturile copiilor, drepturile omului, legislația Norvegiei și alte și alte unghiuri de unde se poate observa acest caz.Sara alături de premier

Apoi, după discursul prezentat premierului, am discutat din nou cu femeia care a adus-o acolo pe Sara, care nu e nici măcar mama ei. Am întrebat-o de ce, ea ca și om care a studiat psihologia, nu înțelege cât este de greșit să facă acest gest. Într-o lume normală, într-o țară ca Norvegia un astfel de abuz ar fi făcut ca și Sara să fie luată din familia ei. Bineînțeles, răspunsul a fost același că drama copiilor din Norvegia, drama părinților, drama întregii lumi. Dar aici nu discutăm de loc despre o dramă ci despre un caz care este încă în cercetări și vorbim despre o țară care are reguli stricte. În momentul în care emigrezi ești dator să te informezi în legătură cu legile și regulile din țara de destinație. Încălcarea lor înseamnă inconștiență în cel mai bun caz, sau prostie în cel mai rău.

În altă ordine de idei, faptul că Think tank-ul din spatele acestor proteste și a acestor apariții publice consideră ca fiind normală activare unor căi de comunicare la nivel instituțional între Norvegia și România, poate să fie considerată o formă de terorism. Sunteți o organizație și vreți să distrugeți relațiile internaționale ale României cu alte state din această lume. Ce poate face România în acest caz decât să se informeze?! Cum poate ea să ceară ceva unui alt stat, să ceară să își încalce regulile și cum vrei tu să pună problema România?! Poate vreți să spună: da, știți, noi balcanicii ne batem copiii și e ok așa, acceptăm, deci vă rugăm să îi dați înapoi familiei să le aplice educație cu forța. Așa vrem să arate România?! Așa vrem noi să apărem în lume?! Destul că în statistici stăm pe niște locuri de ți-e și plictis să cauți prin ele până ne găsești.

Este fără doar și poate un eveniment trist. Mi-e greu să îmi imaginez drama acelor oameni. Dar poate că măcar în ceasul al 12-lea ar trebui să realizeze că nu e ok tot acest tam-tam. Chiar în acest moment se pregătește o nouă serie de proteste, de această dată la nivel internațional. Și știu, mesajul lor o să fie: eliberați acei copii. Mesajul care o să ajungă în schimb în lume o să fie: noi nu vrem adevărul, noi vrem copiii acasă în familia lor, bună sau rea, cum o fi, pentru simplu fapt că da, noi ăștia din Balcani, cu spiritul nostru atât de nobil, acceptăm ideea că iubirea înseamnă suferință. Și vedem asta zilnic la jurnalele de știri: femei bătute, violate, maltratate, copii la fel, bărbați la fel, bunici, părinți și nu doar în Vaslui, ci în tot spațiul Balcanic.

Poate că familia Bodnariu trebuie să își ofere sprijinul în desfășurarea anchetei, să solicite ajutor psihologic și să ceară perioade de probă. Poate există alte căi. Forța brută, protestele, bannerele profesionale, plătite din cine știe ce fel de bani nu ajută pe nimeni cu nimic. Norvegia are legile ei și nimeni nu o să i le schimbe prin proteste de stradă. Norvegia ocupă locul trei printre ţările OECD în privinţa alocării fondurilor pentru educaţie din PIB, cu o pondere de 7,3%. Din totalul fondurilor alocate educaţiei,  circa 23% merg numai către universităţi. Aici, peste 60% dintre absolvenţii de facultate urmează şi programe de masterat, mai mulţi decât media OECD, care este de 45%. România continuă să se plaseze în coada clasamentului lumii, nu doar al Europei, la capitolul cheltuieli cu învăţământul, fiind depășită în statistici de ţări precum Bulgaria, China sau Indonezia. România a alocat în 2015 doar 3.7% din PIB. Așa că nu cred în proteste care or să schimbe modul cum percepe Norvegia să își educe cetățenii, indiferent de vârsta lor.

Dar da, hai să protestăm, să cântăm, să recităm poezii creștine, nu pentru că asta o să îi ajute pe copii ci pentru că Zeul tău ți-a poruncit să aperi tribul tău de civilizație și de progres. Da, și Domnul tău, și Alahul altuia și Iisus-ul altuia preferă materia cenușie puțină și spații mici în cavitatea encefală.

FERICIȚI VEȚI FI VOI CÂND VĂ VOR OCĂRÎ ȘI VĂ VOR PRIGONI ȘI VOR ZICE

TOT CUVÂNTUL RĂU ÎMPOTRIVA VOASTRĂ, MINȚIND PENTRU MINE.

Poate asta vă face să credeți în ce faceți….

3 COMENTARII

  1. Propun sa te ocupi de probleme globale, doamna Emese! Iar pe cei care stiu ce este cu temele punctuale sa ne mai slabiti cu suduielile voastre marxiste ! Multumesc de ingaduinta don Chihaia !

  2. in completare, as atrage atentia ca nici macar nu au fost persecutati religios: si parintii au recunoscut asta, si comunitatea penticostala norvegiana au spus ca nu au niciun caz de persecutie religioasa in Norvegia.

    In rest, in Romania, 63% din copii recunosc ca au fost urechiti + altoiti de parinti, in numele educatiei. Una din 3 fete recunoaste ca a fost hartuita sexual.

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.