Comunitatea față cu reacțiunea

0
77

În articolul precedent vă spuneam „Je suis, Rombel”, încercând prin asta să arăt apartenența mea la comunitatea românilor din Belgia și disponibilitatea mea cu privire la acțiunile ei constructive. Păi, haideți să fim Rombel, să fim comunitate și să reacționăm atunci când unul dintre noi are nevoie de ajutor.

Mai zilele trecute o postare de pe Rombel a stârnit un val de comentarii acide, mulți dintre cei ce au reacționat la acea postare fiind indignați de lipsa de cunoștințe a unor conaționali cu privire la sistemul Belgian de sănătate. Pe bună dreptate vă spun, eu unul mi-am făcut cruce. Știu, poate părea că exagerez, dar uneori reacționez astfel deși, de multe ori, nici în Biserică nu abuzez de semnul crucii. Este vorba despre postarea din poza de mai jos.

Apoi, m-am speriat și m-am întrebat cum putem noi, ca și comunități, ca și asociații și fundații, să ne spunem că reprezentăm românii din Belgia când noi avem încă cazuri de oameni care vin aici și nu știu cum să se asigure și cum să se integreze în sistem, astfel încât să poată evita complicațiile de genul acesta. Noi ca și asociații (zic noi, deși eu sunt doar o persoană fizică, care nu reprezintă nici o asociație, decât pe mine însumi și idealurile proprii) trebuie să învățăm să ajungem la astfel de oameni, să le explicăm sistemul, să îi ghidăm și să le spunem cum își pot soluționa cazurile în care sunt nedreptățiți de patroni, de sistem sau de alți români.

Așa că, am trecut peste indignare și m-am întrebat ce pot face eu; eu cel care spun Je suis, „comunitate românească” ??? Așa că, neștiind mai nimic despre caz, am intrat în legătură cu acest om și l-am întrebat ce anume s-a întâmplat și de ce este refuzat de spitalele belgiene având în vedere că este un caz ce necesită operație. Am descoperit din tot ceea ce mi-a povestit că nu sunt pregătit destul de bine pentru a putea să îi ofer măcar un sfat, eu nefiind nici avocat și nici consilier. Dar, am hotărât totuși să încerc măcar să îi scot povestea la lumină și poate așa comunitatea asta, în care ne mângâiem orgoliile proprii, cea în care bem, mâncăm și ne distrăm românește, să reacționeze cumva și să putem să îl îndrumăm pe acest om. Pentru că eu, de 5 ani fiind în Belgia, nu am auzit ca spitalele să refuze pacienți și nici de oameni care lucrează legal dar nu își plătesc taxele. Dar hai să vă spun ce și cum am aflat legat de problema lui.

În urmă cu 4 ani acest om a suferit o operație pe inimă, aici în Belgia. Spitalul l-a operat, însă deoarece nu avea acte și nu era deci nici asigurat, costurile au fost trimise către pacient și vorbim aici de o factură de 2570 de euro. Factura aceasta nu a fost plătită nici până azi, deși, din câte am înțeles el muncește deja de ceva timp în mod legal, ceea ce mă face să mă întreb cum de nu a fost abordat de autorități să își plătească factura în tot acest timp. Bineînțeles, nu îl scutesc de responsabilitatea lui de a o plăti benevol. Însă, din câte mi-a spus, are încă de recuperat 7000 de euro de la un alt român pentru care el a lucrat, bani care l-ar ajuta să își rezolve problemele.

Ei, acum două săptămâni, acest domn, a suferit un accident, prezent fiind la evenimentele organizate cu ocazia paradei Pride. Concret, s-a urcat pe un ornament stradal din beton pentru a putea vedea mai bine spectacolul muzical, moment în care cineva l-a lovit involuntar și a căzut cu genunchiul într-un colț al acelui ornament, ajungând astfel la clinica Saint Jean cu fractură de rotulă. I s-a oferit prim ajutor de către echipajele prezente la eveniment iar la spital i-au pus piciorul în ghips și i-au făcut o programare pentru data de 19 la un ortoped. La consultație, ortopedul a recomandat o operație asupra rotulei, deoarece există riscuri ca piciorul să nu răspundă bine doar la o imobilizare în ghips. Clinica refuză însă să îi facă această operație deoarece el apare cu restanțe în istoricul lor iar până la achitarea creanțelor nimeni nu îi poate face nimic.

Ceea ce mă miră însă e că acest om susține că lucrează cu acte în regulă aici în Belgia, ceea ce în opinia mea înseamnă și că el plătește automat diferite taxe și impozite, care îi conferă o oarecare protecție în relația lui cu autoritățile și cu sistemul medical. Ce e drept, nu cunosc legislație, dar știu că dacă muncești legal plătești și taxe. Ei, și nu înțeleg de ce îl refuză spitalul cât timp recuperarea creanțelor poate fi soluționată de autorități prin alte metode decât cele de suprimare a serviciilor medicale urgente. Și tocmai aici caut eu soluții, pentru că știu că avem mulți avocați și mulți consilieri printre noi și poate are cineva răspunsuri și poate chiar soluții.

Nu știu exact la ce sediu a fost, dar știu că a cerut ajutor și de la CPAS, loc în care, cred eu, trebuia să fie măcar informat în legătură cu opțiunile lui (poate chiar a și fost informat). Nu știu cât de bine vorbește el limba, nu știu ce a vorbit acolo și sigur nu știu toată povestea dar cred totuși că trebuie să ne interesăm și să reacționăm acum când unul dintre noi are nevoie. Poate putem să îi oferim consultanță în ceea ce privește suma ce o are de recuperat de la fostul patron, român și el. Nu știu exact ce putem face, dar eu, din postura mea de „jurnalist freelancer”, ca să zic așa, îmi fac datoria de a aduce în fața opiniei publice un caz ce necesită atenție. Pentru că, după cum ne arată și ultima dezbatere aprigă de pe Rombel, cea în care Cornel Radu Loghin dorește responsabilizarea membrilor, trebuie să ieșim din virtual și să lăsăm apelativele și comentariile inutile pentru postările care se pretează la așa ceva. Trebuie să acționăm în lumea reală, trebuiesc căutate soluții acolo, simplele comentarii de pe Facebook, fiind doar un mijloc de dialog, nu o soluție în sine. Așa că, poftim domnule Cornel, și poftiți domnilor internauți, un exemplu în care ne putem demonstra existența reală, în care putem să arătăm că o comunitate nu trebuie să se limiteze doar la un spațiu virtual, care, deși util, nu are nici un impact în viața de zi cu zi, dacă ne închidem „user-ul” o dată cu închiderea calculatorului. Pentru că atunci când luminițele de pe tastatură mor, oamenii revin la viață.

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.