Congresul reprezentanților sau al invitaților speciali?!

0
238

Cu pași repezi dar siguri, data de 29 Mai se apropie și din diaspora au plecat foarte puține dosare ale reprezentanților comunităților românești. Există, ce e drept, varianta în care, sub misterul care a învăluit toată această colectă de semnături, multe dosare trimise de oameni cu pătura în cap, care au strâns semnături fără să înțeleagă nevoia transparenței. Dar nu, nu e doar o nevoie de transparență, este de fapt o obligație morală față de comunitate. Această metodologie a urmărit însă dezbinarea noastră și angajarea noastră într-o competiție cu noi înșine.

Și pentru că nu o să aibă 300 de reprezentanți din diaspora, se preconizează ideea de a se merge pe bază de invitație. Da, invitații trimise „oamenilor de bine” din comunitate, care, cu mii de membrii pe grupurile lor de Facebook, nu au reușit, sau nu au catadicsit să se prezinte printre oameni, încercând să strângă semnături explicându-le de ce anume vor ei să meargă la acest congres.

Rușine! Dacă acest lucru este adevărat, și dacă chiar o să ne trezim că la acest Congres vor fi invitați oameni care nu au semnăturile, atunci să vă fie rușine. Eu personal de două săptămâni sunt printre oameni, am condus cel puțin 1000 de km, am vorbit până s-a uscat gura, am mâncat când am apucat și copiii mei au adormit fără ca eu să le citesc povești. Au fost zile când, la ora 12 în miezul nopții explicam oamenilor ce vreau să fac. Da, la ora 12 noaptea, pentru că atunci sunt oamenii unul lângă altul, petrec și discută despre ce au auzit ei că există un om care vrea să meargă la un Congres al lor, al românilor din diaspora. Spre surprinderea multora, oamenii au fost în general receptivi, curioși, au pus întrebări și dacă erai puternic pe argumente le luai semnătura.

Dar nu, asociațiile susținute de fonduri barosane de DPPRP, oamenii de bine, nu au crezut în reprezentanți care strâng semnături la colț de stradă. Ele nu au vrut să se simtă umilite. Din palatul de cleștar al codului 1000 Bruxelles, din spatele biroului cu pereți de sticlă și din spatele unui calculator, e greu să te cobori să te amesteci cu oamenii de la „doi boi”. Ba mai mult, e chiar dificil și să susții un om care a înțeles că un om de la doi boi nu se urcă în autobuzul care duce în buricul târgului pentru a-și spune oful. Da, eu am înțeles asta, dar am cerut sprijinul unor asociații de aici și am fost refuzat. Iar acum să trebuiască să merg alături de ei la Congres??? Păi, frate, mai bine nu merg decât să stau lângă astfel de oameni. Prefer să merg duminică de duminică la „doi boi” să vorbesc cu oamenii de acolo decât să stau lângă voi, niște gulere albe care nu ați catadicsit să strângeți 250 de semnături din cei 70000 de români din Belgia.

Așa că, dacă Secretariatul Tehnic al Congresului Românilor de Pretutindeni, are impresia că o să le meargă așa, atunci aflați că eu am azi sau mâine semnăturile gata, și dacă e să vin la București, vin pus pe harță. Să nu vă treacă prin cap așa ceva. Nu uitați cum în Noiembrie 2014 și-au tăiat ăia craca de sub picioare. Diaspora nu e aia cu care vorbiți voi la telefon, diaspora nu e aia care primește fondurile voastre pentru mici și bere. Diaspora e aia care muncește pe 6,5 euro la cules de căpșuni și care mi-a oferit mie semnătura ei. Diaspora e aia care în piață la doi boi, deși ploua, stătea de vorbă cu mine. Diaspora e aia care a semnat pentru un om care le-a explicat de ce vrea el să cheltuie bani, timp și energie mergând la un astfel de congres.

Sper doar să fie un zvon! Sper să mă înșel și să mă simt eu prost pentru articolul ăsta. Sper să nu fie adevărat! Am muncit prea mult, am transpirat prea mult și nu ar fi corect pentru nimeni.

(Acest articol nu îl corectez, trebuie să alerg la o seră, să prind amiaza să pot să vorbesc cu acei oameni)

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.