Cu cine votează diaspora?!

0
332

În linii mari oamenii diasporei nu sunt atât de receptivi la toate jocurile de putere care au loc zilele acestea. Nu știu despre ele și nici nu prea interesează pe mulți. De acolo și dificultatea de a răspunde la o întrebarea: cu cine votează diaspora?! Și pentru că e o întrebare dificilă mulți își dau răspunsuri greșite pierzând încă de pe acum startul campaniei dar și încrederea electoratului. Istoria i-a uitat deja pe aceștia și mai că nu merită uzura tastelor mele.

Și totuși, să ne punem retoric întrebarea aceasta și să încercăm să aflăm un răspuns.

În primul rând, diaspora știe politică dar nu prea face. O fac organizațiile de partid, o fac gazetele, o fac „independenții”, asociațiile și câțiva aghiotanți la toate aceste structuri, oameni care au ca unică menire alergatul după o șansă care nu mai vine niciodată. Nu, nu generalizez, dar în linii mari cam despre asta e politica diasporei. Niște unii care își fac poze cu românii din [nume de țară], poze pe care trebuie să le vadă șefii lor și din care să se tragă concluzia că omul acela e susținut de cineva. De fapt nimeni nu susține pe nimeni. Toți susțin pe cei pe care îi consideră potențiali câștigători – de multe ori greșit dar ce să-i faci, alegerile pe diaspora e grele că nu merge nici cu ulei, morții se incinerează în multe cazuri, iar autocarele nu merg cu aer.

Apoi, diaspora, deși nu face politică, o urmărește. Urmărește și analizează tacit pe fiecare candidat în parte. De când cu listele de partid, e un pic mai dificil, pentru că de sub umbrela marelui partid e greu să scoți capul și mai riști să te și plouă, să te prindă vreun șuvoi care să te spele. Avem cazuri de acestea pe circumscripția 43 Diaspora. Oameni care au crezut că sunt pe liste și s-au trezit în afara lor. Libertatea de a face lucruri pentru diaspora e o libertate pe care nu ți-o iei singur ci ți-o oferă partidul. Când faci lucruri care nu convin cu direcția acestuia, emigrezi pe listele altor partide, sau cel puțin așa speri tu, ca și deputat/senator wanna be. Dar trădarea se vede cu ochiul liber și diaspora are mulți ochi.

Aici, dacă e nevoie să subliniez, vorbesc despre Congresul Românilor de Pretutindeni, un eșec răsunător al unora de prin politică care au crezut că or să facă și o să dreagă pe acolo, să pună bazele unei mega-organizații politice la nivelul diasporei. Dar, ce s-a întâmplat, ce nu s-a întâmplat, Congresul s-a desfășurat pe un traseu pe care mulți l-au crezut imposibil: alegerea unui Consiliu vertical, dar cam numeros, 35 de membri dintre care vă pot declara cu mâna pe inimă, doar vreo 20 sunt activi. Am colegi de Congres care nu au răspuns la nici un e-mail, la nici o întrebare, la nici o inițiativă. Pe cine au reprezentat aceștia?! Dar ce contează e că acel Consiliu a deranjat planurile unora și dacă mă întrebați de avizare pot să fiu sincer cu voi să vă spun că nu cred să o primim devreme. De fapt nu o să primim nici un răspuns până după alegeri, lăsându-ne să credem ce vrea fiecare dintre noi să credem. Eu personal cred că putem să ne luăm gândul , originalitatea în politică nu e chiar considerată ca fiind o valoare. Păcat însă de timpul și banii pierduți de fiecare delegat în parte, mai puțin de cei care au avut sponsorizare de la partid.

Și totuși, cum votează Diaspora?! Dar mai bine să răspund la întrebarea cum nu votează diaspora. Diaspora nu votează proiectele despre care se vorbește mult dar care nu au avut niciodată un impact clar asupra românilor de pretutindeni. Aici aș include și pe cei care cred că dacă și-au făcut asociație de bloc sau dacă s-au unit cu alte asociații de bloc și au făcut o organizație mai mare, de cartier să-i spunem, au crezut că o să miște diaspora. Diaspora nu se mișcă cu mici și bere, cu spectacole de muzică populară, cu muzee și proiecte de reîntoarcere pe meleagurile controlate încă de mafia condusă de politicienii ultimilor 26 de ani. Mulți dintre aceștia și-au creat o falsă impresie că diaspora ar avea nevoie de „ajutor”, de „sprijin”, de proiecte care să le ușureze traiul greu și să le facă drumul mai ușor prin crunta străinătate. Diaspora trebuie văzută cu respect, domnilor candidați la alegerile parlamentare. Diaspora este vârful de lance al culturii și identității românești și prin prisma acestor atribute trebuie să vă construiți imaginea printre noi. Dacă veniți să vă arătați în fața noastră ca un Messia al diasporei, aveți toate șansele să câștigați poate un loc într-o parohie, un post de cântăreț în strană, dar mai mult nu prea. Diaspora, poate nu are o voce să exprime aceste gânduri, să vă spună că simțim o cruntă lipsă de respect, dar când avem ștampila în mână o folosim cu gândul la oamenii care au venit printre noi și au vorbit despre diaspora ca despre un partener, despre un aliat al eforturilor României de a-și câștiga un nume în lume.

Spunând acestea pot răspunde acum și la întrebarea cum votează diaspora. Diaspora votează omul, nu lista. Dacă omul pe care partidele aleg să îl pună cap de listă e un om care nu înțelege lucrurile explicate mai sus și e un om care crede că diaspora are nevoie de ceva mai mult decât un lider, atunci pregătiți-vă de un eșec răsunător. În plus, românii din afara granițelor văd cu ochi buni actuala formulă de la Palatul Victoria și orice semn că se dorește înlăturarea oamenilor de acolo, care au adus deja un suflu nou și o imagine total diferită de cea construită de politicieni, e un semn că nu s-a înțeles nimic din ce ne dorim, din ce sperăm că o să se întâmple cu România, că Justiția încurcă când acționează în masa politicienilor.

E posibil totuși ca diaspora să meargă pe mâna independenților. Asta de frica marilor partide care nu au dovedit nimic în anii de după căderea comunismului. Însă, din păcate, acest drum este unul periculos. Nu pot să vorbesc în numele diasporei când spun asta, dar cred că majoritatea independenților, că sunt câțiva, sunt doar marionete ale partidelor care încearcă astfel să mai rupă din electoratul rivalilor. Am citit câte ceva despre câțiva dintre ei și tot ce am văzut sunt niște oameni care candidează „la rugămințile” fanilor, la „cererea publicului” sau chiar mai rău, „împinși” de către cine știe cine. Am citat de pe paginile lor, nimic altceva. Oricum, un independent are nevoie de aproximativ 25 la sută din voturi pentru a prinde un loc eligibil, ceea ce le face misiunea aproape imposibilă. Sper numai ca diaspora, să înțeleagă că a vota cu un independent presupune ceva studiu, adică căutarea unor date concrete despre persoana în cauză. Un mesaj populist, care duhnește a marketing politic, o campanie care nu se sprijină pe un program, pe o viziune, sunt elemente pe care diaspora o să le caute, și o să le analizeze.

Sper doar să se înțeleagă în cele din urmă că diaspora nu e doar o masă de vot, că această campanie o să înceapă în curând și o să termine nu foarte departe de aici. Ce contează de fapt e ceea ce o să se întâmple în următorii 4 ani și cum înțeleg candidații să se angajeze în slujba oamenilor de rând care nu așteaptă mântuire ci așteaptă leadership, iar asta presupune a avea o viziune , un program și modul de implementare a acestuia. Restul e politică, iar asta e pentru voi și între voi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.