Cum a fost la Dialogurile Rombel ?

0
171

Suntem 10.250 de membri pe Grupul Rombel și bineînțeles că mulți din ei, care nu au avut cum să ajungă la aceste dialoguri, își pun întrebarea: „cum a fost?” Ei bine, a fost frumos, dar era și mai frumos dacă veneați mai mulți. Nu o să încep acest articol spunându-vă cum a fost ci o să îl încep prin a vă spune ce cred eu despre această comunitate și despre rostul ei, apoi poate îmi răspundeți voi de ce nu sunteți mai receptivi.

Nu o spun eu, o știe toată lumea, dar există o vorbă care umblă prin comunitățile românești din toată lumea: românul se plânge mult. Sunt de acord cu afirmația și o vedeți și voi în viața de zi cu zi, pe Facebook, pe Internet, în știri și uneori vine la noi la o distanță de un telefon, în care auzim cum cineva își plânge situația.  Dar mai există o vorbă care ne caracterizează foarte bine: românul este săritor. Și chiar este! Facem acum abstracție de cazurile izolate și vorbim de imaginea generală: românul este săritor. Iar asta se putea vedea și aseară la dialogurile Rombel. Problema apare între relațiile dintre cele două atribute: ne plângem, cineva sare în ajutor DAR nimeni nu este receptiv la ceea ce tocmai s-a întâmplat. Relația de ajutor e uitată imediat după o altă postare cu și despre „unghiutze” sau între un prânz și o cină. Chestiunea are viață scurtă, trece și nimeni nu învață nimic din ea.

Și da, hai să fac iar teoria bățului de chibrit, să vorbesc despre banalități și să vă explic ce este de învățat din toate acestea. Prima și cea mai importantă lecție e aceea că românul nu prea învață din lucrurile bune care vin la el. O tragedie, o nenorocire, o chestiune tristă și apăsătoare are mereu cu mult mai mult efect în a învăța pe cineva o lecție decât o chestiune pozitivă. Dovadă că aseară, când toată lumea avea șansa să învețe chestiuni noi, să cunoască oameni noi sau măcar să facă act de prezență ca astfel să mulțumească indirect organizatorilor și , în primul rând acelor oameni care au venit acolo să vorbească nu pentru ei, că ei știu lecțiile alea pe de rost, dar pentru voi, s-a preferat statul acasă, sau pe rețea și s-a mers pe lasă că nu am nevoie acum să știu. Să mă scuzați că sunt mai incisiv dar Rombel nu există fără voi și tot ajutorul la care se poate ajunge prin el nu ar exista fără oameni. Deci voi sunteți Rombel și voi trebuie să veniți să îl întrețineți, să îl cultivați și să îl ajutați să poată să ajute la rândul lui.  Și nu e greu de făcut asta, trebuie doar să vreți ca și comunitatea românească să fie la fel de puternică ca și alte comunități străine din lumea asta, cum e cea poloneză sau chiar cea turcă.

Așa cum bine a precizat domnul, Ionel-Dănuț Burca, comunitatea românească e singura poate care după atâția ani de când se află pe aceste meleaguri, nu are încă un centru cultural, un sediu și o comunitate strânsă în jurul acelui sediu.

Deci, cum a fost la dialogurile Rombel?! Doamna Olivia Toderean, asistent adjunct al Ambasadorului României la Bruxelles, într-o conversație cu o altă doamnă, conversație care a ajuns fără voia mea la urechile mele (presa are urechi bune), a descris cel mai bine atmosfera de ieri de la dialoguri: Duminica în familie, familia Rombel. Îmi cer scuze pe această cale dacă nu trebuia să scriu despre asta, însă mie mi-a plăcut foarte mult cum a sintetizat dumneaei toată această întâlnire și a trebuit să o transmit mai departe către cititori. Și pentru că tot am ajuns la numele dumneaei, trebuie să spun că o altă intervenție interesantă pe care a avut-o a fost aceea legată de numărul oficial al cetățenilor români care se aflau la sfârșitul lui 2014 în Belgia: 65.000 de suflete unite în cuget și simțiri. Bineînțeles, numerele oficiale nu sunt și cele corecte. Părerea generală a celor prezenți e că numărul poate fi chiar dublat fără a simți că greșim cu ceva. Dar, revenim, cifrele oficiale sunt mereu cifrele care ne spun că mulți dintre noi suntem ilegal pe aici. Am aflat chiar că și eu sunt puțin în ilegalitate. Adică, având buletin românesc dar locuind deja de câțiva ani buni în Belgia, mă aflu în ilegalitate prin prisma faptului ca domiciliez la două adrese. Dar, tot aseară am aflat și ce anume trebuie să fac pentru a redevenii un cetățean model și sunt pe cale să acționez ca atare. Pentru cei interesați, le sugerez următorul link: Pașapoarte C.R.D.S. 

O intervenție la fel de interesantă a avut și Dna Mausela Pițigoi – viceconsul la secția consulară a Ambasadei Române la Bruxelles. Discursul dumneaei a pus accent pe importanța pe care o au schimbările de nume în urma căsătoriilor. În Belgia, femeile nu își schimbă numele în urma căsătoriei iar asta duce la diverse confuzii în relațiile noastre cu autoritățile belgiene. Deci, înainte de a lua contact cu Belgia, asigurați-vă că aveți toate actele românești în regulă, altfel e foarte greu de schimbat ceva după ce ai fost înregistrat cu un anumit nume. Apoi, dumneaei, a pus încă o dată problema schimbării domiciliului și obținerea Pașaportului CRDS, cu accent pe proxima aderarea a României la spațiul Schengen, fapt care va aduce în vizor pe toți cei care au domiciliul în două state, chestiune ilegală după cum am mai specificat.

Despre identitate și multiculturalism a vorbit Dna Ramona Strungariu. Prin prisma experienței trăite de ea la venirea în Belgia, a încercat să ne arate că deși ne integrăm cu destulă greutate, integrarea este una cu greu reversibilă la o eventuală întoarcere în țara natală. M-am regăsit în cuvintele ei și nu o dată am scris despre asta pe blog-ul meu. Adaptarea la Belgia a venit și în cazul meu destul de greu, dar acum că sunt integrat, sau cel puțin așa mă simt, fiecare întoarcere în România mă face să văd cât de greu mi-ar fi dacă aș fi nevoit să mă întorc definitiv. La fel de interesantă a fost și ideea că o integrarea definitivă nu este posibilă și că acest fapt este unul pozitiv care ne poate ajuta la păstrarea identității românești și la perpetuarea valorilor românești către copiii noștri, mulți dintre ei născuți aici. Sincer, intervenția ei a arătat că vocea noastră a diasporei are un aliat puternic în trimiterea mesajelor noastre către România.

Un alt subiect interesant a fost cel al CV-urilor iar sfatul doamnei Mădălina Popescu a fost unul foarte simplu: nu faceți CV-uri Europass, acesta fiind de fapt secretul unui CV care nu are ca destinație sigură îndosarierea lui. Printre alte subiecte atinse în discursul dumneaei a fost acela că firmele caută în primul rând ca oamenii pe care îi angajează să aibă o anumită personalitate, ușor integrabilă în mediul existent al companiei în cauză, și bineînțeles să fie bine pregătiți într-o anumită meserie.

Doamnele avocat, Burlacu Andreea și Ruxandra Rață, au avut ca de obicei intervenții tehnice dar foarte importante pentru o mai bună înțelegere a drepturilor dar și a obligațiilor ce ne revin ca și rezidenți ai aceste țări. Nu plecați capul, cunoașteți-vă drepturile și obligațiile! –  a fost mesajul puternic subliniat de acestea.

O altă parte a dialogurilor a fost aceea în care reprezentații altor organizații românești din Belgia au fost invitați să se prezinte și să ne vorbească despre acestea. Una din ele a fost MyGRASP Brussels – Global Romanian Society of Young Professionals. De admirat viziunea lor și modul în care aduc un plus de valoare imaginii românilor de pretutindeni. O organizație care are nevoie de noi toți, de sprijin și de o mai bună mediatizare – asta pentru că trebuie să scoatem în față lucrurilor pe baza cărora ne putem mândri.

Deasemenea, Asociația Femeilor Românce din Belgia a avut o intervenție interesantă legată de obiectivele acestei asociații. Cum foarte bine a punctat doamna Luminința Petrișor dar și dna Ramona Strungariu, femeile întâmpină cele mai mari dificultăți la venirea în Belgia și de aici reiese și importanța unei astfel de organizații, care să le aducă mai aproape și unde să poată schimba mai ușor impresii legate de viața în Belgia. Pe agenda lor au ca și viitoare activități Târgul de Mărțișor de la Kasteel Flora de pe 1 Martie dar și un concert organizat cu ocazia zilei de 8 Martie care promite să ajungă la sufletul femeilor din Belgia. Interesant de urmărit activitatea acestei organizații, cu siguranță că cea mai frumoasă organizație românească din Belgia.

ROSA – Romanian Open Society Abroad și-a arătat interesul de a coopera mai mult cu Rombel și de a aduce sub un singur acoperiș toate activitățile umanitare și nu numai acestea. Această asociție nu este una care se limitează doar la comunitatea românească din Belgia ci are filiale și în alte țări unde există comunități românești. Să sperăm că putem să ne unim forțele și obiectivul principal să fie mereu comunitatea, oamenii ei.

Doamna Ioana Belu a ținut să vorbească despre activitatea Europa Nova, o organizație care încearcă să facă cunoscută cultura balcanică în spațiul european. Sper ca Rombel să sprijine cât mai mult aceste demersuri, să le facă cunoscute și să participe activ la evenimentele desfășurate de Europa Nova.

După cum vedeți, dialogurile au fost dintre cele mai diverse și modul în care eu le-am prezentat e unul prea schematic, prea plictisitor față de modul real în care s-au desfășurat acestea. Atmosfera chiar a fost una de „duminica după-amiază în familie” și oricât aș încerca să prezint aceste două laturi extreme ale dialogului, nu aș reuși să reproduc atmosfera reală. Sper totuși ca pe viitor românii să înțeleagă importanța socializării și să înțeleagă că nu e nevoie să ne lovim cu capul de pragul de sus pentru a începe să căutăm răspunsuri. Comunitatea are nevoie de voi cum și voi aveți nevoie de ea și dacă doar cereți și nu oferiți nimic în schimb, comunitatea nu poate exista. Așa că dacă până acum ați preferat să taceți, să vă complaceți  în anonimat și să treceți drept umbre efemere prin Belgia, cred că a venit timpul să schimbăm această imagine creată în jurul nostru, să arătăm că suntem într-adevăr uniți în cuget și simțiri nu doar la nevoie și la necaz, ci și în astfel de momente care nu pot aduce decât rezultate pozitive.

A și să nu uit să mulțumesc Alinei Custom Cake pentru tortul delicios pe care l-am savurat la un after party organizat ad-hoc după dialoguri. 🙂 Habar nu aveți ce ați pierdut!

DSCN9664

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.