De ce e bine să ai card de sănătate

8
93

31 de bloggeri au dat like la articolul ăsta : https://ratzone.wordpress.com/2015/01/18/ne-au-legat-ca-pe-animale/ . 31 de oameni.

Azi vreau să vă dau un răspuns, o replică. De ce e bine să ai card de sănătate?!

Hai să începem cu datele tehnice ale problemei. În primul rând un sistem național de asigurare a sănătății are nevoie să fie eficient. Eficient poți fi doar dacă ai o bază de date completă, actualizată și pe un suport rapid, în cazul nostru un card personal care face legătura între tine, ca om care vrei ca statul să îți ofere minimul de siguranță, și sistem. Deci, ați cerut eficientizare iar ea a venit. În schimb, câțiva români s-au speriat de ea ca oamenii peșterii când au descoperit focul. Apoi, tot pe partea tehnică, acest card este protejat cu un cod PIN care îți oferă ție siguranță asupra datelor de pe el. Cei care cred că statul, sau oricare altă organizație ce aparține de stat, are nevoie de un card ca să îți afle ție istoricul, sunt rude cu ăia de mai sus din peșteri, și trăiesc cu impresia că el, statul, are interes să îți fure ție datele tale legate de starea fizică în care te găsești. Păi, voi cei care credeți în teoriile conspiraționiste, spuneți de fapt că prin acest card statul poate afla tot ce vrea despre voi. Păi, să vă dau o veste, datele sunt deja la el. Aș vrea să râd dar port oarecum respect față de blogosferă și mă abțin. Sper doar să vă reveniți repede și să realizați că sunteți oameni cu carte, citiți și că nu puteți să vă asociați cu toate țațele care trăiesc încă cu frica de a nu cădea cerul peste ele.

Apoi, hai să vă mai dau un argument. Luăm drept exemplu, pe un anume Rațone (conform cu disclaimer-ul de mai sus, personajele sunt fictive, orice asemănare cu persoane reale e pur întâmplătoare și rodul imaginației cititorului). Ei, acest Rațone, om ecologist, cu frică de Dumnezeu și mare iubitor de aer curat, iese prin parc cu bicicleta. Ca să ajungă acolo, el nu dispune de o infrastructură adecvată mijlocului său de transport, anume piste pentru bicicletă. Deci, e nevoit să parcurgă distanța pe carosabilul intens circulat de autoturisme. La volanul unui autoturism, un tip, analfabet, oligofren și începător în ale șofatului, se lasă condus de drum și de inspirație. Deznodământul nu e greu de ghicit. Rațone, trage să moară pe asfaltul încins, în timp ce oligofrenul nostru a luat calea parcului și dus a fost. Ajuns cu chiu cu vai, dar încă în viață, la spital, Rațone are nevoie urgentă de sânge, altfel riscând o călătorie dus către cele sfinte. În ambulanța veche de 100 de ani nu au avut cum să îi facă o analiză a grupei de sânge iar în spital, nu au cu ce că e sfârșit de lună și s-au terminat toate. În schimb, Rațone, om educat, civilizat și pregătit pentru orice, scoate din buzunar, cu ultimele sale puteri, cardul de sănătate unde are înscrise printre alte alergii la diferite medicamente care îl pot ucide, și grupa lui sanguină, care, ce să vezi, e 0. Adică e cum nu se poate mai bine pentru prietenul nostru imaginar, alergic la antiinflamatoare și, de azi înainte, alergic la mașini.

O minte sclipitoare, poate deduce foarte ușor că povestea noastră cu final fericit putea să aibă un final tragic, dacă, și numai dacă, o asistentă prea plictisită, nu lua seama la cardul pacientului unde scria că omul ăla era alergic la multe alea și că, poate să primească sângele oricui, ca e băiat bun născut pe vremea când norocul era în casa zodiei lui.

Dar hai să mai luăm un exemplu, și să menținem și personajele, dar și aerul hazliu, care se potrivește cu subiectul ca nuca în perete. Rațone este de această dată un om de toată rușinea, dependent de toate medicamentele posibile care îi pot da lui măcar o oră de fericire pură, soră cu realitatea, verișoară dreaptă cu bucuria de a se plimba cu bicicleta. Avea undeva acasă, pe peretele de la bucătărie, fix lângă calendarul creștin ortodox, o hartă a Bucureștiului cu toate farmaciile prietenoase care împărțeau pilule dătătoare de fericire. Avea și un program strict și o ordine anume în care el trebuia să viziteze aceste farmacii fără a stârnii suspiciuni. Ei, dar într-o zi, ajungând el la una din farmaciile lui preferate, se lovește de refuzul farmacistei, care, cu un aer de superioritate și cu o neaoșă exprimare pe nas, întreabă: car de sănătate aveți? Stupoare!!! Ce să fie? Card? Rațone nu avea așa ceva. Dar, face o strofocare super-omenească și obține cardul cam într-o săptămână. Ajunge din nou la farmacie dar se lovește de refuz din nou. De această dată, farmacista îi explică că antecedentele lui medicale nu îi permit… Ei, nah poveste cu tâlc. Droghistul nostru fericit, ajunge la dezintoxicare, se vindecă, se apucă de liceu și se angajează la o spălătorie auto unde ajunge la apogeul vieții lui când găsește într-o mașină pastilele fericirii de mult uitate. Sfârșit!

SAU NU! Pentru că mai sunt variante. Mai există varianta în care un medic îți poate prescrie un medicament mai bun, văzând în istoricul tău, afișat pe card, că alte medicamente nu au avut efect, sau că au avut prea mult efect.

Cât despre cei care cred că aceste carduri sunt o metodă ascunsă de manipulare a maselor – auzi la ei, ascunsă în văzul lumii, la o adică – le zic doar să pășească cu încredere în noul mileniu, digital și ultra rapid, că nu mușcă și nici pact cu diavolul nu are.

Apropo, trebuie să vă zic că eu nu am card de sănătate. Sau cel puțin nu unul românesc. Am însă unul Belgian care m-a salvat de câteva ori și pe care am trecute toate datele care mă pot salva pe mine, sau care pot salva pe altcineva când eu nu mai sunt de făcut la loc. Pentru că, în dulcele stil al poveștilor, trebuie spus că viața e și dincolo de moarte, iar tehnologia și progresul e dincolo de îndoctrinările învechite ale comunismului sau a bătrânilor satului. În încheiere vă urez sănătate de să dați pe`afară.

8 COMENTARII

  1. Cu card sau nu, Sistemul de Asigurări de Sănătate din România nu va fi niciodata eficient. Beneficii ? De niciunele, niciodată nu a fost vorba de asta, cel puţin nu pentru oamenii de rând. Cu aceleaşi incertitudini vom rămâne după ce vom deschide şi vom închide uşile cadrelor medicale, nu ne va salva un card de sănătate şi nici nu va aduce o vorbă caldă pe buzele farmacistelor. Refuzuri sunt şi acum.

    O lume de neînţeles.

    • Chiar că de neînțeles! Știi de ce?! Pentru că nu văd pașii mici dintr-un proiect mare. E adevărat, românii așteaptă miracole și schimbări majore de pe o zi pe alta… Lumea nu s-a făcut într-o zi.

      • Cert este că tot ce încearcă a se introduce va sta sub semnul întrebării. Personal, nu văd decât o altă formă de interese ale lor, nu ale noastre. Aceşti paşi mici vor lăsa urme adânci. Nu vreau să mă gândesc ce va urma, noi abia acum am învăţat să mergem…

      • Eu cred că interesul lor e acela de a eficientiza vechile carnete de sănătate. Pe acelea erau trecute aceleași date ca și pe carduri. Tot ce s-a schimbat e suportul și viteza de prelucrare a datelor. Ministerul Sănătății are prin acest card o portiță mai ușoară de a gestiona multitudinea de informații, care printre altele poate ajuta la crearea unei idei cu privire la starea de sănătate a populației. Apoi, toate teoriile conspiraționiste nu sunt decât rodul unei slabe înțelegeri a progresului. Am o scurtă întrebare pentru tine: card bancar ai? Acolo ai cu mult mai multe date și cu mult mai valoroase iar băncile sunt obligate ca la cererea autorităților să divulge acele informații. Și totuși la cardul de salarii nimeni nu s-a plâns și nimeni nu a venit cu teorii apocaliptice. Mă bucur că discutăm și sper să înțelegi că un punct de vedere diferit nu ne face mai puțin prieteni ci ne diferențiază ca oameni și ne formează un punct de vedere asupra scărilor valorice personale. De aceea eu respect părerea ta chiar dacă nu sunt de acord cu ea. 🙂

  2. Daca toata lumea se teme de cardul de sanatate si refuza sa-si primeasca si sa foloseasca,atunci sa aiba grija sa nu se imbolnaveasca si sa-si pastreze sanatatea care e vitala pentru noi!

    • Păi asta nu înțelege românul de rând. El cere mereu, într-un mod mecanic, o țară ca afară, dar când înaintăm spre acest ideal ne speriem, ne facem semnul crucii și scuipăm în sân. Uităm că aceste carduri sunt de fapt vechile carnete de sănătate, care la fel, aveau trecute pe ele datele tale și istoricul tău medical. În era digitală, tot ceea ce s-a schimbat e suportul pe care se pun aceste date. Ce e de speriat?! Nu știu. Oricum, lumea o să evolueze și fără vrerea lor.

  3. Pe mine nu cardul mă sperie, ci incompetența oamenilor care îl vor gestiona cât și insecuritatea sistemului operațional cu care va fi gestionat. Am văzut cât de mult își prind urechile doctorii și farmaciștii în procesul de emitere și utilizare al rețetelor electronice.

    • Da, aici cineva poate să aibă dreptate. Dar până la urmă datele înscrise pe card sunt deja cunoscute, în sensul că nu o să aibă nimeni interes să îți cunoască istoricul medical decât dacă acel nimeni e Guvernul, care vrea să știe cam de ce anume suferă populația, sau companiile farmaceutice care oricum pot cumpăra pe sub mână aceste informații, cu sau fără card. În rest, nu văd alte pericole.

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.