De ce este Facebook-ul lucrul dracului atunci când vorbim de diaspora?!

10
124

Introducere.

Cuprins. Avem și introducere, da?! Asta pentru că am primit reclamații că îmi încep articolele prea abrupt, prea din miezul subiectului. Amatori! 🙂

De ce este Facebook-ul lucrul dracului atunci când vorbim de diaspora?! Înainte de a intra în miezul acestei probleme să definim expresia „lucrul dracului”. Păi, din unghiul unde privesc eu, expresia are două laturi: una pozitivă și una negativă. Evident, zicem despre un lucru că e „lucrul dracului” atunci când acesta ne crează probleme, când nu dă randament, când face ce face și numai nu se dă pe brazdă. Dar, latura pozitivă a acestui lucru apare ca urmare a unei rezolvări pozitive a unei situații care nu am fi crezut că poate fi rezolvată niciodată. Exemplu?! Păi de exemplu rămâi cu Dacia în drum, în vârf de munte. Legi două sârme, lipești ceva cu gumă de mestecat și Dacia pornește iar. Poveste cu final fericit dar care ne arată cum lucrul dracului poate avea tentă pozitivă.

Deci, când vorbim de diaspora, Facebook-ul are foarte multe atribute pozitive, asta pentru că prin el diaspora reușește să se întâlnească, chiar și într-un mediu virtual, să socializeze, să funcționeze ca un întreg. Diaspora, există ca un întreg și prin prisma rețelei de socializare care a adus mai aproape oamenii și le-a dat diferite nume și diferite voci, mai puternice sau mai slabe după caz. Apoi o altă latură pozitivă e interacțiunea dintre useri, Facebook-ul fiind o platformă unde ei pot organiza diferite activități în lumea reală sau chiar și cea virtuală.

Sursă foto: www.jmg-galleries.com

Ei! Lucrul dracului, că tocmai atributele astea fac din Facebook să aibă o influență negativă asupra diasporei. Asta pentru că pe Facebook ai voie să faci cam orice, iar dacă într-o zi te-ai trezit prea bine dispus, ai voie chiar să îți faci un grup care să se cheme „diaspora [insert nume țară]”, să publici nimicuri generale și astfel să aplici teorema inversă a tot ce am scris mai sus: adică să divizezi comunitatea.

Avem azi pe Facebook cel puțin câteva mii de pagini care au în cuprinsul numelui și cuvântul „diaspora”: diaspora de pretutindeni, diaspora noastră, diaspora voastră, diaspora românilor, diaspora românească unită și lista poate continua până îmi amorțesc mie degetele. Și asta nu e tot. Mai sunt câțiva care văd că piața e saturată și fac asociații, federații, uniuni și alianțe; se autoproclamă șef de trib și cam aici își întâlnesc apogeul existențial. Când Facebook-ul o să moară, o să moară și toate gintele de genul ăsta – și să nu credeți că „Facebook is forever”, are și el o dată scadentă care o să vină cândva.

Ei, hai să nu dramatizăm. Este cunoscut deja faptul că instinctul uman ne face să vrem să ne asociem, să facem parte dintr-o comunitate, dar pentru mine rămâne încă valabilă întrebarea: dacă vrei să socializezi, de ce nu cauți tu un grup, o comunitate care să nu fie 100% virtuală??? Ai impresia că dacă faci parte din toate grupurile diasporei, ești automat conectat la viața reală a ei, a diasporei?

În fine, întrebarea e retorică și chiar de nu ar fi, mă tem să cer răspuns. De aceea, o să încerc eu să vă răspund la această dilemă. Ce trebuie făcut? Căutați grupurile care socializează în „real life” (Rombel e un exemplu perfect în acest caz – pentru cei din Belgia). De ce? Pentru că altfel nu contează și nu contezi. Când dai log-out totul dispare, rămâi singur și constați că ai pierdut vremea aiurea, că nu ai aflat de fapt nimic, nu ai crescut cu nimic și ai dat zile de la tine – vorba poeziei, sau era doină? Da, pentru că în cele din urmă la asta se rezumă: la timpul tău, timpul acela limitat.

Așa că, dacă încă nu te-ai hotărât, cumpără un bilet de tren, costă maxim 20 de euro, și hai Duminică 1 Februarie, să socializăm pe bune, la Dialogurile Rombel. Poate nu te interesează temele de discuție, deși sunt convins că o să afli lucruri noi, dar măcar vei cunoaște avatarele cu care socializezi virtual, vei afla că sunt oameni, că au trăiri, că au povești și că vor și ei să te asculte. Ne vedem acolo!

10 COMENTARII

  1. pentru cei ce nu calatoresc cu trenul si nu sunt obisnuiti cu tarifele, un mic sfat : cereti la ghiseu un bilet (spre destinatia dorita) dus-intors de week-end…veti plati 50ù din pretul normal

  2. Rombel fara virtual nu ar fi existat …. iar mare parte din activitatea diasporica are loc online. Grupulete au existat mereu si vor exista in functie de afinitati, grupe de varsta, nevoi si interese… Cu ajutorul online-ului diaspora ( membrii diasporei la nivel individual sau de grup) a putut face multe lucruri pe care nu le-ar fi putut face offline. Iar organizatiile de care vorbesti isi aroga dreptul de a reprezenta diaspora ( ideal ar fi doar pe membrii lor oficiali) din cu totul alte motive 😀 , legate mai ales de activitatea din offline. Virtualul este doar o unealta de promovare pentru majoritatea dintre ele. Eu asa vad de departe :D. Dialogurile Rombel sunt necesare unei anumite parti a membrilor diasporei , insa doar o alta piesa dintr-un joc mai complex, vor face parte din dinamica lui dar nu vor nega ale piese, la fel de importante.

    • Sunt convins că ai dreptate pe alocuri.:) Rombel s-a născut în virtual dar nu moare acolo, ca multe alte sute de grupuri a căror destinație unică este pierderea timpului și a interesului pentru viața reală. Deci da, virtualul este o pistă bună de unde se poate pleca spre activități în lumea reală și doar așa poate să fie considerat un mediu sănătos. 🙂

      • Fiecare mediu de comunicare are trasaturile sale cu efectele de rigoare. Nici unul nici celalalt nu va muri de lipsurile celuilalt :D. Se vor completa si influenta ca si pana acum. ;).

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.