Donator de speranță

7
109

Eram zilele trecute la primăria din Borgerhout, Antwerpen. Aveam nevoie să îmi eliberez niște stick-ere pentru bicicletă – să o înregistrez mai exact la primărie. Doamna de la ghișeu mi-a dat un număr de ordine și mi-a zis să aștept în sală până apare pe monitor numărul meu de pe bilet.

Într-o altă sală, una de spital de astă dată, un om este anunțat că mai are de trăit vreo 6 luni. Singura lui salvare e să găsească un donator. La fel ca și mine primește un număr și indicația să aștepte.

Diferența dintre noi e uriașă. El așteaptă un semn divin, o șansă la viață. Eu aștept doar să îmi înregistrez bicicleta, o chestie formală cu scopul de a îmi proteja investiția împotriva furtului – destul de frecvent în acest oraș. Însă, amândoi așteptăm…și așteptăm. Din plictiseală, încep să citesc ce mai scrie pe biletul meu de ordine…

„Niemand wacht graag. Wachten op een orgaan is nog een stuck lastiger. Laat de loket bediende je registreren als orgaandonor en red tot 8 levens na je dood. Info op www.reborntobealive.be” 

În traducere: Nimănui nu îi place să aștepte. Așteptarea unui organ este și mai dificilă. Lasă pe funcționarul de la ghișeu să te înregistreze ca și donator de organe și salvează astfel până la 8 vieți după moartea ta. Informații pe www…

Mda! Nu știu ce m-a șocat cel mai mult. Ideea de a mă înscrie și de a accepta că nu sunt nemuritor sau felul în care m-au făcut să mă simt așteptând după o chestie banală până la urmă. Banală, dar care înainte de acest mesaj însemna ceva pentru mine, și așteptam, poate cu prea puțină răbdare și poate îmi spuneam că e aiurea să aștept după etichetele alea. Dar apoi vine chestia asta, îmi întoarce psihicul pe dos și mă pune pe gânduri, astfel că așteptarea mea devine una interesantă.

Da, e interesant să simți că nu, nu ești nemuritor. E interesant să conștientizezi asta din când în când. E și mai interesant să știi că, indiferent de finalul inevitabil, poți încă să schimbi ceva, să lași ceva, să simți că nu mori o dată cu numele. Până la urmă nu donezi nimic decât speranță. Pentru că, atâta timp cât încă respiri, când încă mai ești, nu ai făcut nimic decât o promisiune. Apoi, după ce pleci spre `level 2`, când nu mai poți face nimic, promisiunea ta devine un cec în alb.

Nu am hotărât nimic dar a devenit pentru mine o nouă temă de gândire. O să mai vorbim despre asta.

7 COMENTARII

  1. Eu mi-am exprimat de mult in fata familiei dorinta, ca in cazul in care mi se intampla ceva, as dori sa mi se doneze organele. Cand am mers sa imi depun actele pentru schimbarea permisului de sedere, am semnat si declaratia. Sotul, dintr-un motiv sau altul, isi lasase portofelul acasa si nu a reusit. Am decis ca el sa semneze cand ne intoarcem sa ridicam permisul. Guess wat?! “Domnul” de la ghiseu a spus ca el nu se ocupa cu asa ceva si ca ar trebui sa ne facem o noua programare… Doneaza daca ai la cine…. Asta se intampla la districtul din Antwerpen… poate in Borgerhout se procedeaza altfel…

    • Poate tipul de la ghiseu chiar nu stia ce si cum trebuie facut, desi nu e decat de inmanat un formular, sau cel putin asa am auzit. Oricum, fata de Romania, in Belgia imi pare ca nu exista atata birocratie pe tema asta.

      • Teoretic toti ar trebui sa stie ce-i de facut, doar de aia apare tiparit pe tichet ca trebuie sa ne adresam functionarului de la birou… Trebuie sa introduca niste date in sistem si apoi sa scoata formularul la imprimanta in 2 sau 3 exemplare si donatorul trebuie sa le semneze. Un exemplar ramane la donator. Tipul nu ca nu stia ce-i de facut, nici n-a intrebat pe nimeni, avea cate un coleg si in stanga si in dreapta. Era deja 5 fara un sfert si lui la 5 i se termina programul… si ca spun asta nu ca sa ma plang, ci ca sa stiti, daca va hotarati sa fiti donator si mergeti sa semnati documentul, ca n-o sa va zambeasca nimeni si nici n-o sa va zica un multumesc..

        • Exact, de retinut si ideea asta. Nu cred ca un donator se asteapta ca cineva sa ii zambeasca cand se hotaraste sa faca o chestie de genul, dar totusi, nici cum a facut tipul acela nu e corect. Cred ca asa e, el astepta sa plece acasa. Stim cu totii ca Belgienii cand a sunat ceasul de plecat, pai a sunat si au si plecat.

          • Eu cred ca oricine se asteapta la un zambet (o atitudine politicoasa)…ca e “donator de speranta” ori ba. Introducerea datelor in sistem dureaza mai putin de 2 min, toata tevatura maxim 5… era 5 fara 15 deci, mai avea 15 min… deci, si daca isi facea treaba tot termina cu 10 min mai repede 🙂

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.