Fifty Shades of Grey

2
108

Un film în care trec doar 15 minute până la primul sărut și 18 până la prima scenă mai aprinsă. Altceva?! Să vă mai zic că la terminarea filmului, un tip dormea în sala de cinema de rupea și din păcate nu am fost printre cei care au reușit să îl fotografieze ?

De fapt aseară am asistat la două filme, unul proiectat pe ecranul cinematografului, iar unul live, desfășurat în sala de cinematograf. Protagoniștii din filmul de pe ecran îi cunoaștem, două prezențe interesante care au jucat bine rolul scris de regizor, însă care nu prea au avut ocazia să redea trăirile intense care sunt prezentate în carte. În celălalt film, cel din sală, protagoniști au fost foarte mulți oameni trecuți de a doua tinerețe, care au trăit mult mai intens acțiunea filmului, chiar și decât cei din filmul de pe ecran. Fiecare scenă mai aprinsă, mai intensă sau mai tabu, provoca în sală un murmur general, o reacție de uimire în care se împletea o urmă de dorință. A fost frumos și acest film. Asta pentru că indiferent de cât de pudici am fi, trebuie să recunoaștem că o astfel de libertate adusă în dormitoare ar elibera foarte mulți demoni care poate de multe ori ne întunecă mintea, care ne lasă mai mereu frustrați. Să nu recunoști că ești curios, că ai dorințe și că vrei mai mult, e poate o caracteristică a unor oameni care au transformat frustrările proprii în ură, iubirea în război, dorințele în vise murdare. 

Mulți spun că filmul e prost. Așa am citit pe alte bloguri, însă nu pot merge până acolo să declar că a fost prost. Poate că cei care au citit cartea, sunt un pic dezamăgiți, asta pentru că în carte autorul și-a luat cât timp a vrut el pentru a reda trăirile sufletești ale personajelor. Eu nu am citit încă cartea, dar asta se întâmplă mereu în filmele făcute după diferite romane, regizorii nu au puterea cuvintelor, a construcțiilor de fraze care te pot aduce în fața unor personaje reale, cu trăiri intense, cu povești și caractere pe care le putem asocia cu unele reale. Pentru regizori cred că mereu o să fie foarte dificil să se ridice la adevărata valoare pe care o are o carte în fața unui film. Din punctul ăsta de vedere cartea bate filmul.

Se obișnuiește de multe ori, ca după un film să se caute diferitele mesaje și înțelesuri pe care le putem extrage din acea peliculă. Nu știu, e ciudat, poate că greșesc dar cred că fiecare poate învăța dintr-un film ceva diferit față de alt om. Noi fiind diferiți, vedem și filmul diferit. Așa că orice mesaj extras din film poate fi valabil pentru mine și total neadevărat pentru tine. Acest film nu a abundat în mesaje. Singurul mesaj pe care l-am prins eu e acela că și bărbații și femeile deopotrivă pot alege să nu fie doar niște obiecte pentru partenerii lor – sau pot alege să fie, 50 de alte umbre alegând astfel.

În rest un film fad, simplu, bun de văzut acasă, cu prietena sau cu soția. Un film care nu îți cere foarte multă concentrare, care nu surprinde, care nu încearcă să se joace cu mintea ta. Merită văzut, dar numai după ce conștientizezi că valul de aprecieri pozitive e ridicat numai de masele care se lasă pradă efectului de turmă, mase care mereu vor conchide că filmul e revoluționar doar pentru că e în trend să consideri astfel. Ia-l așa cum e și o să îți placă. Dacă ți-a plăcut Twilight, ai să mă înjuri că nu am zis despre acest film că e magnific.

Sursă foto: http://media.dcnews.ro/

2 COMENTARII

    • Twilight a fost despre o virgină care s-a îndrăgostit de un vampir, care se lupta ca orice vampir cu instinctele lui naturale și care devine cumva eroul virginei. Așa că, într-o antiteză, orice fan Twilight, găsește în 50 de umbre o capodoperă modernistă care cu greu poate fi egalată. Tinerii și tinerele, fani ai culturii pop, se hrănesc cu astfel de cultură.

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.