În dialog cu poeta Maria Șarpe

0
274

Românul s-a născut poet. Însă poezia nu e doar o înșiruire de cuvinte care rimează între ele. Poezia este o înșiruire de sentimente și de trăiri care nu mai încap în suflet și care ies, ajutate de o limbă bogată, așa cum e Limba Română, prin cuvinte alese cu greu și care doar încearcă să expună ceea ce poetul simte. Însă tocmai bogăția limbii noastre face ca, de multe ori, cititorul să înțeleagă diferit poezia față de cum a intenționat-o autorul, tocmai pentru că nici sufletele noastre nu sunt la fel. Prin asta se face diferența dintre rimele uzuale, banale chiar, și poeții care își pun sufletul în rimele unor cântări lăuntrice la care cu greu putem ajunge. Iar când un poet reușește să trezească ceva în sufletul tău, e cu siguranță un om care, înainte de a căuta rime, caută sentimente cărora să le închine ode.

Astăzi, chiar despre asta vreau să vă vorbesc. Am avut plăcerea să cunosc personal pe poeta Maria Șarpe, și dincolo de toată biografia, dincolo de orice relatare rece a vieții ei, am avut bucuria de a cunoaște un om –  cu trăirile lui, cu visele și cu părerile lui. Așa că nu am ezitat și am pus întrebările care mă frământau, întrebări care s-au concretizat în interviul care îl prezint astăzi. Am spus mereu, sunt un om curios, și sunt un om care fură din experiența altora, care caută răspunsurile dincolo de ceea ce îmi arăți fățiș. Astfel am reușit să înțeleg că sufletul unui poet, cel care îl găsești printre rime, nu e același cu care se lasă văzut în fața oamenilor în rutina zilnică, ceea ce îi face să fie niște caractere complexe, greu de caracterizat și pe care poți să le descoperi doar citindu-i, vorbind cu ei, arătându-le că ești demn de a ajunge acolo unde doar poezia lor poate. Asta am învățat eu din experiența aceasta, și, după puterile mele, am încercat să pun întrebările potrivite, pentru ca și voi să înțelegeți ceea ce eu am văzut.

  1. Cine este Maria Șarpe și de ce scrie?

Chiar așa…cine sunt eu ? Asta-i una dintre întrebările de care fug mereu.. Nu știu dacă mă cunosc atât de bine încât să pot răspunde, însă mă voi strădui. Cred că sunt un om plin, plin de trăiri explozive, un om care nu se complace în a exista, care nu face compromisuri, care vrea totul sau nimic, un om pentru care nu există gri, ci doar alb sau negru. Sunt fiica unei mame, sora unui singur frate și femeia unui singur bărbat. Am tipărit în retina timpului meu, principii și valori morale de la care nu mă abat nici dacă aș fi pusă pe rug. Întotdeauna m-am ghidat după principiul celor două elemente Yin și Yang, care își au originea în filozofia și metafizica chineză și care reprezintă modalitatea de a înțelege și a cunoaște existența, căci orice fenomen sau lucru din Univers are două aspecte, unul Yin și unul Yang, opuse, dar în același timp interdependente transformându-se unul pe celălalt. Pentru mine, aceasta este legea generală a modului în care lumea este alcătuită.

Sunt un om care visează mereu, nu doar atunci când doarme. Am un suflet «de modă veche», care se regăsește greu în acest secol al haosului uman. Convingerile și normele după care viața mea se derulează, pot fi înțelese cu greu de cei din jurul meu. Am o lume a mea pe care am construit-o de-a lungul timpului, o lume în care pot fi tot ceea ce îmi doresc să fiu, în care îmi scriu nebunia la nesfârșit, liberă, sub mâna protectoare a iubirii.În linii mari cred că asta sunt eu. Când voi mai afla câte ceva despre mine, voi reveni cu completări.

De ce scriu…nu mi-am pus niciodată această intrebare… însă răspunsul ar fi unul cât se poate de simplu: din dorința de a dărui o parte din mine celor care iubesc trăirile cioplite în cuvinte.

  1. Cum descrieți viața unui scriitor în diaspora? 

Depinde de modul în care construiești această viață, sau mai bine spus, de modul în care te construiește ea pe tine. Poate că unii ar spune că se bat cu morile de vânt, însă eu, deși am o moară de vânt chiar lângă mine, pot spune că «nu m-am bătut niciodată cu ea». Pentru mine, a fi scriitor în diaspora înseamnă bucurie, înseamnă speranță într-un viitor mai bogat din punct de vedere cultural, înseamnă privilegiu. Nu știu dacă este o foarte mare diferență între noi cei de afară și cei din țară, iar aici mă refer la muncă, răbdare, perseverență și potențial financiar.

Din punctul meu de vedere, ar exista un singur aspect ce ar putea diferenția condiția scriitorului din diaspora, față de cea a scriitorului din România, acela că este foarte costisitor să îți poți prezenta o carte în diaspora. Sunt distanțe lungi pe care trebuie să le parcurgi ca să poți ajunge într-un loc unde sunt mai mulți români. În ceea ce mă privește, am mers în patru țări, am făcut mii de kilometri ca să pot prezența acest volum pe care l-am scos la lumină acum un an. Sunt un caz fericit căci am întâlnit de-a lungul timpului oameni care mi-au sprijinit inițiativele, promovându-mă și cu ajutorul cărora am reușit să adun în fiecare țară unde am mers, oameni care iubesc literatura. Nimic nu este ușor, însă merită orice efort atunci când este vorba despre cultură și frumos.

  1. Îmi puteți menționa o carte care să vă fi influențat ca scriitor? 

O da, au fost două cărți în care efectiv m-am scufundat: Bucăți de noapte (Bacovia) și Excelsior (Macedonski). Cu siguranță am avut și încă am o mare atracție pentru simbolism deoarece se pune accentul pe stările neclare, indefinite, este o poezie ce valorifică conceptele de reverie și nostalgie. În creația lor, simboliștii manifestă preferințe pentru culori, pietre prețioase, utilizând foarte des conceptul de corespondență (transfer de sens).

  1. „Mirage” este un volum bilingv, realizat împreună cu poetul valencian Pere Besso. Cum s-a ajuns la această colaborare? 

Pe minunatul Pere l-am cunoscut în urmă cu doi ani, pe străzile încurcate ale Facebook-ului. Aveam să descopăr că este profesor de limba spaniolă și unul dintre cei mai importanți poeți catalani, însă ceea ce nu știu mulți este faptul că Pere Besso este iremediabil îndrăgostit de limba română. A învățat singur limba noastră, a aprofundat-o și a studiat-o poate mai bine decât o poate face un român. O dată ce și-a însușit această limbă, a început să facă traduceri literare a diferiți poeți români. Am început să vorbim despre literatură, eu stăpânind foarte bine limba spaniolă și am început să ne traducem creațiile reciproc. Fiind poet catalan, poemele lui sunt scrise în limba catalană, eu neștiind această limbă, era și este necesar să mi le traducă în limba spaniolă ca apoi să le pot traduce în română, iar el la rândul lui făcându-mi traduceri din limba română în catalană. Ajunsesem să strâng un material bilingv destul de consistent  și am decis amândoi că este suficient de bun încât să fie publicat. În acest volum se regăsesc atât poemele mele, cât și poemele lui. Mi s-a părut interesantă ideea de a publica o carte în care se regăsesc doi poeți, ce provin din două culturi diferite. Prietenia noastră virtuală s-a transformat într-una reală, atunci când Pere și soția lui au decis să vina în Olanda să ne cunoaștem personal. A fost un moment important din viața mea, căci aveam să îl cunosc pe cel care mi-a devenit nu doar colaborator ci și prieten real și mentor. Am lansat această carte cu o mare mândrie la Institutul Cultural din Paris, urmând la scurt timp ce-a de-a doua lansare în Spania, organizată de primăria din Mislata (Valencia) prin intermediul consilierului cultural Pepi Lujan Martinez, soția lui Pere, la casa de cultură Casa de la Dona, unde a fost prezentată de către primarul Carlos Fernandez Bielsa. Momentele trăite acolo sunt greu de descris. Într-o sală plină de catalani, cu mâinile tremurânde, a trebuit să fac față unui discurs în limba spaniolă…nu mai pun la socoteală că eram în Spania pentru prima dată în viața mea, iar singurele zile în care vorbisem în limba spaniolă fuseseră acelea în care Pere a venit în Olanda. Faptul că m-am descurcat onorabil, mi-a fost confirmat chiar în tipul lansării de către o doamnă din public care s-a ridicat, spunându-mi că ar fi tare fericită dacă și dânsa ar putea vorbi măcar pe jumătate limba română, așa cum vorbesc eu limba ei. Evident că doamna știa că eu fusesem în Spania doar cu gândul. Un alt moment înălțator la acea lansare a fost când am zărit în sală câteva persoane de origine română, membrii asociației culturale Alma Rumana din Valencia, care abia își puteau stăpâni emoțiile de bucurie că un român de-al lor se află într-o instituție de stat a Spaniei. Am fost fericită să îi am alături deși nu îi văzusem în viața mea. Erau din țara mea și deși mă simțeam bine printre catalani, prezența lor mi-a dat o stare de mai bine și de o mai mare siguranță. Au mai urmat două lansări, una în Germania la Freiburg, susținută fiind de comunitatea de acolo și în Belgia, la Kasteel Flora, susținută fiind de  Rombel, o « stare » frumoasă  care este definită de domnul Cornel Radu Loghin, aceasta din urmă fiind și ultima lansare a Mirajului. Colaborarea cu Pere continuă, așa cum continuă și prietenia noastră: frumos și transparent.

  1. De unde se poate achiziționa volumul „Mirage”? 

Tirajul volumului este aproape epuizat. Câteva exemplare se mai găsesc însă în biblioteca mea. Cei care doresc să îmi cunoască poezia o mai pot face prin intermediul blogului meu poeziamarieisarpe.blogspot.nl și al paginii de Facebook Poezia Mariei Șarpe.

  1. Se mai citește poezie în ziua de azi?

Poate spre surprinderea dumneavostră, am să va spun că DA. Oamenii citesc și am constatat cu bucurie că sunt din ce în ce mai mulți. Deși au la dispoziție «biblioteci» online, oamenii își doresc să aibă cărți fizice, să le simtă și să le citească așa cum se făcea odată. Cultura începe să capete importanța de altă dată, și asta pentru că oamenii încep să realizeze că fără cultură nu putem exista. Poezia înseamnă viață, înseamnă iubire, înseamnă chip, înseamnă sufletul cuvântului sub forma unui testament pe care noi îl lăsăm celor ce ne citesc.

  1. Ce este „Carisma Iubirii”?

Carisma Iubirii este numele următorului meu volum de poezie, care va fi publicat în curând. Natașa Valentina Roman spune că  «este un volum de poezie vizuală ce apeleaza la cromatica simţurilor pentru a prezenta cititorilor  mitul sacru al androginului precum şi condiţia existenţială a omului într-un mod inedit, capabil să exprime esenţa creaţiei. Iubirea, timpul, substanţialitatea creaţiei artistice, transcendenţa sufletului spre absolut sunt temele abordate cu sensibilitate în acest volum.»

  1. Intenționați să scrieți și altceva înafară de poezie? 

Nu intenționez ci chiar o fac, căci în afară de poezie scriu și proză scurtă, însă nu am publicat încă. Probabil o voi face atunci când va veni timpul ei.

  1. Doriți să transmiteți ceva românilor din Belgia? 

Aș vrea să le spun că oricât de greu li s-ar părea drumul către idealul vieții lor, niciodată să nu abandoneze speranța într-un «mai bine» și că orice s-ar întâmpla să nu înceteze nicio clipă să creadă în ei și valorile lor ca oameni, ca români, ca cetățeni ai acestei planete. Toate gândurile mele bune, lor, românilor din Belgia și nu numai.

Aceasta este Maria Șarpe. Cine?! Cred că niciodată nu putem spune că am ajuns să cunoaștem pe cineva cu adevărat, așa că poezia ei ne poate spune mai multe despre ea, despre lumea ei și, dacă căutăm bine, cred că prin poezia ei putem descoperii valențe noi în propriul suflet. Într-o lume aflată într-o continuă alergare, într-o continuă luptă, e bine uneori să ne oprim și să aruncăm un ochi către noi înșine, pentru că doar așa putem să facem ca și lumea, în întregul ei să devină mai bună.

Îi mulțumesc pentru timpul acordat, dar mai ales pentru că mi-a oferit șansa de a arăta că diaspora nu e străină de țara natală, că nu e așa cum vor mulți să o facă să arate, că aici românii sunt oameni care se dezvoltă și pe plan profesional dar și pe plan moral, și că românii încă sunt frumoși chiar dacă imaginea cu care suntem asociați e una care nu ne reprezintă.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.