Integrarea la români

0
242

Observ pe Facebook o chestie tare ciudată despre românii din diaspora, aceea că deși au venit în țările calde pentru o viață mai bună, ei continuă să caute servicii românești. Nu spun că serviciile românești nu sunt ok, ele fiind ca oricare alte servicii din alte țări, cu bune și rele. Dar când Belgia îți oferă condiții de top în ceea ce privește serviciile medicale, de ce anume continui să cauți doctori și cabinete medicale românești?

Pentru o seamă de oameni, limba poate fi un impediment, deși mă îndoiesc că ar întâmpina probleme de comunicare într-un cabinet medical belgian, unde cu siguranță pot comunica în franceză, flamandă și chiar engleză. Apoi să spunem că încă nu sunt integrați bine în sistem și caută răspunsuri la medici români care le pot explica mai bine sistemul – ceea ce eu cred că e cam greșit, atâta timp cât cauți să te integrezi, fă-o pe deplin aruncându-te în sistem, riscând și învățând direct din el.

De la ginecologi la psihoterapeuți și de la dentiști la ortopezi – toată lumea întreabă unde sunt, cum ajungi la ei, cât timp aștepți până are timp să te primească și toate astea în timp ce sistemul belgian de sănătate este unul, dacă nu chiar perfect, măcar unul funcțional. Cel puțin la modul personal, mereu o să prefer să merg la un spital de stat, la un medic nerecomandat de vecina de la doi, sau de Cutărescu Aurel Cu Doba, că vezi Doamne își face treaba cum trebuie și vorbește frumos. În fine, cred că e o problemă de percepție și îndoctrinare post-comunistă, unde românul, speriat de câte găini trebuie să taie pentru a putea să scoată o vorbă de la zeul tămăduitor a toate, preferă să nu mai riște pielea la nici o găină în plus, mergând pe mâna marketing-ului de comună unde toată lumea știe că vraciul din pădure e mai bun decât doctorul de la dispensarul comunal.

Mister semi-elucidat, să zicem. Dar în categoria servicii avem și atelierele auto de reparații, unde la fel, Dorel este super căutat pe rețea pentru că s-a dus vorba în Europa că e meseriaș la orice tip de vehicul auto-propulsat ai avea tu prin bătătură. De la Dacie și până la Jaguar, o cheie de 24 și un casetofon în care răsună manele, e destul cât să te facă talentat la datul cu părerea : „O desfacem și o facem la loc, mama ei de tehnologie, și tot găsim noi problema”. Nah, eu știu, am un spirit critic și poate că sunt și foarte comod din fire, de aceea chiar nu înțeleg ce e rău în a suna la un atelier oarecare din Belgia, de a face o programare și de a aștepta frumos, în fața unei cafele, rezultatul unui diagnostic corect, asumat și garantat. Da, lumea rea o să zică că nu mai sunt român, că eu țin cu ursul și poate că așa și este.

Recunosc, legat de mașini, eu sunt cam pe lângă. Știu și eu să schimb un ulei și un filtru dacă am o cheie bună. În caz de necesitate, știu chiar unde găsesc cricul și roata de rezervă. Dar când vine vorba de IT, de hard și soft, intru pe subiect și atunci pot să îmi dau cu părerea la modul obiectiv. Și chiar dacă e așa, tot nu înțeleg ce îi determină pe români să aleagă instalările de software piratat, reinstalări de sisteme de operare pe la neica-nimeni care își zice specialist IT. Știu, recunosc fapta și nu o regret, mai îmi prind și eu urechile prin vecini, atunci când cineva îmi cere să intervin, dar până la a vinde servicii de genul ăsta nu am mers – cel mult am băut o bere în cinstea unui nou OS pe un cadavru tehnologic resuscitat la a treia strigare.

Cred că românul preferă să lucreze cu alți români tocmai pentru că toți suntem specialiști în ceva și toți vrem să mințim și să fim mințiți la rândul nostru. E un cerc vicios, o piață neagră a serviciilor, unde banii vin și pleacă ca într-o mare organizație mafiotă. Poate e nevoie de timp să realizăm că, în ciuda cunoștințelor generale vaste, este nevoie câteodată să lăsăm totul pe mâna sistemul, să ne integrăm în el, să fim o parte activă al lui. Altfel, creând un sistem închis, în care noi între noi schimbăm servicii, vom ajunge să ne construim o mică Românie, aici în Belgia. Oare chiar ne dorim să ne reîntoarcem de unde am plecat? E chiar așa greu să ne rupem de obiceiuri și să încercăm alte abordări? Am plecat din România, nu o vom uita niciodată, dar asta nu înseamnă că trebuie să rămânem blocați în România din care ne-am rupt. Între timp, România însăși evoluează, iar noi alegem să stagnăm în trecutul trist în care preferăm vraciul, leacul băbesc și sfatul din gura lumii?

Voi ce preferați: garanția Belgiană sau sfatul din târg?

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.