Je suis, Rombel!

1
126

Iar încep abrupt însă eu nu sunt făcut pentru literatură. Și astfel trebuie să spun, direct și fără rețineri, că o comunitate virtuală nu e o comunitate de oameni uniți de principii ci e o comunitate unită de interes, de comoditate, de utilitate, rutină și poate chiar minciună. Da, minciună, pentru că o comunitate, cum e cea a diasporei românești din Belgia, se minte că e unită când ea de fapt ciopârțită zilnic. Ciopârțită de numărul mare de asociații, de fundații, de scopuri, de evenimente și interese. Și e ciopârțită zilnic, 24 din 24, 7 din 7, în spațiul virtual, unde ea comunitatea atârnă mereu de niște octeți însuflețiți de convingerea că o comunitate, fie ea și virtuală, e o comunitate în adevăratul sens al cuvântului.

O pagină de Facebook… Adică o filă ruptă dintr-o carte care nici măcar nu există. Mâine, când Facebook-ul o să moară o să murim toți și toate paginile noastre și vom realiza că nu am avut nimic. Și atunci zic: 12650 de suflete pierdute în w.w.w. sau 1000 uniți de principii și idealuri? Îmi vine acum în minte versul lui Tatae, de la BUG: îi prefer pe 10 ai mei decât pe alții 1000. Și da, prefer în locul celor 12650 de octeți să am doar 1000, știind că suntem reali, legali și cel mai presus responsabili, fiind parte a unei entități care nu poate fi contestată.

O pagină de Facebook, un site, sau chiar o „comunitate virtuală” dacă vrei, e o unealtă bună în mâna unei comunități reale. Da, Facebook-ul e o unealtă bună, un mijloc, însă nu un scop. Ne putem ajuta de el, socializând, discutând, ajutând pe cel ce are nevoie, râzând împreună și împărțind timpul liber. Însă, devenim reali doar când ieșim din online și pășim în real, într-o comunitate păzită de legi, de oameni, de interacțiune vie.

Mi-am luat timp, am citit statutul și da, habar nu am să vorbesc franceză. Da, citesc și urmăresc emisiuni în franceză, le înțeleg sensul și logica dar nu pot interacționa. Nici nu e nevoie, pentru că am înțeles ce înseamnă acel statut. Am înțeles din el că cineva, acum ceva ani, a pus o sămânță într-un pământ fertil, ea răsărind și crescând mult între timp. Însă abia acum are șansa să înflorească. Și nu o poate face decât dacă împreună lucrăm pământul în care ea crește. Iar munca asta poate fi dusă și în virtual însă nicidecum nu trebuie să rămână doar acolo. Așa că, cei nostalgici nu au motiv să fie nostalgici. Rombel există în orice formă. Rombel e nimic fără noi, iar noi suntem oameni, nicidecum simpli useri.

E greu să te acomodezi cu deciziile pe care nu le-ai luat tu. Evoluția, progresul în general, s-a realizat mai mereu cu pierderi mari, cu sacrificii. Însă tocmai faptul că se dorește a progresa ne oferă speranță de viitor. Așa că din partea mea, a celui care mereu spune că diaspora are nevoie de o voce, evoluția e singura cale pe care trebuie să mergem, pentru că undeva în viitor, sper eu ca o comunitate reală și unită să poată să vorbească o singură voce, să aibă un singur gând și un singur scop.

Je suis, Rombel!

je_suis_3_meme-www.memegen.com

1 COMENTARIU

  1. Daca vrei sa “fii” Rombel cu adevarat citeste si forumul Rombel. Ai sa-ti schimbi unele pareri de pe aici asa cum ai inceput sa-ti moderrezi si parerile despre cat de irelevanti suntem online fara offline. Sau cel putin ai sa intelegi mai bine cum functioneaza online-ul si de ce ambele sunt la fel de importante din motive diferite. Si nu, nu are nicio treaba cu nostalgia ;).

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.