Libertatea presei – atentat la libertatea universală

3
90

Sincer să vă spun nu mi-ar plăcea să trăiesc într-o lume –  ba nu, greșesc, într-o societate mai bine zis, în care libertatea presei este văzută așa cum este azi văzută de mai toți liderii lumii dar și de opinia publică în marea ei majoritate. Dacă prin libertatea presei înțelegi că ai voie să îți bați joc, la modul cel mai sincer și mai direct, de religia altui om sau a unei alte națiuni, atunci să mă scuzi dar ești un idiot.

Da, mulți vin în față și spun că da, că nu merită nimeni să moară pentru o glumă, pentru o caricatură (sau o mie); că a fost un gest extrem ceea ce au făcut acei oameni sub pretextul că au apărat numele profetului religiei lor. Da, corect, nimic mai adevărat. Aici nu zic că nu ai dreptate. Nu ucizi pentru religia ta, nu în secolul ăsta cel puțin. Înțeleg perioadele din cretacic când sărmanele virgine erau arse pe altare pentru cine știe ce zeu, oamenii fiind abia coborâți din bananier și nu înțelegeau multe.

Dar, dacă tu, ziaristul lui pește, iei în derâdere în repetate rânduri religia unei națiuni, și faci abstracție de moralitatea ideilor pe care le trimiți prin desenele tale, dacă sari calul și îți faci până la urmă un mod de viață din a caricaturiza lumea din jurul tău, îți formezi cumva o religie în jurul a ceea ce faci, și deci nu îți pasă că sunt oameni cei de care îți bați joc, atunci lasă-mă să te întreb de ce anume meriți tu să te consideri mai bun decât un alt om, în speță cel de care râzi?

Pentru mine unul, în toată tevatura asta cu atacurile din Franța, nu au murit doar doi teroriști ci mai mulți. Au murit doi teroriști musulmani, grație principiilor pe care le-au apărat până dincolo de logica oamenilor normali, dar au murit și 12 teroriști care au omorât de-a lungul carierei lor ideea de libertate – libertatea unui om de a se naște sub acoperișul unei religii, fără voia lui până la urmă, pentru că nu poți alege să te naști sub o anumită religie, poți alege doar să o schimbi, când mintea ta și sufletul tău sunt destul de mature să decidă. Sunt 100% dezamăgit de soarta celor 12 ziariști, nu meritau să moară – nimeni nu trebuie să moară datorită principiilor pe care alege să trăiască, dar când principiile tale lezează sute de mii de oameni, care sunt departe de latura extremistă a religiei lor, atunci poate că trebuie ca autoritățile să se autosesizeze și să oprească pe acei oameni care abuzează de libertatea presei, și care se folosesc de ea, ca de o armă albă, pentru a ucide sentimentele unor oameni total nevinovați.

Deci, dacă mă întrebi pe mine cine e vinovat în toată chestiune asta, o să îți răspund că libertatea presei este cea care a fost supusă unor atentate și că vinovați sunt cei în măsură să îi oprească pe cei care au atentat la libertatea oamenilor de a avea o religie. Vinovați sunt cei care supraveghează presa și o limitează pentru a nu scăpa de sub control. Vinovați suntem noi toți care permitem ca presa să iasă în arătură și să își bată joc de libertatea ei, care în fapt trebuie să clădească, nu să distrugă. Și da, vinovați sunt aceia care cred că pot să ucidă pentru a anihila o idee – greșită chiar – și care fac din religia lor un motiv pentru care, cred ei, e ok să ucizi. Aceștia din urmă sunt cei mai vinovați pentru că au mers până acolo încât să ucidă pentru Dumnezeul lor. Un Dumnezeu în numele căruia e ok să ucizi, nu e un Dumnezeu, întrucât un Dumnezeu nu caută distrugere și plângere.

Simt nevoia să mă repet, regret moartea ziariștilor și deși nu am idee cum e să pierzi pe cineva drag într-un mod atât de oribil, încerc totuși să îmi fac o idee iar acestă idee, minusculă în raport cu realitatea, mă îngrozește. Nu meritau să moară dar poate că cineva trebuia să le zică că există o limită și că ea a fost întrecută. Vinovați sunt acei oameni care nu le-au zis nimic și i-au lăsat să continue în greșeala lor.

Avem în democrație o libertate a presei, dar ce facem când libertatea ei lezează libertatea altor oameni pașnici de a coexista și de a alege să aibă o religie? Răspunsul l-am găsit în Declarația universala a drepturilor omului. Articolul 18.

3 COMENTARII

  1. Acest moment nu a fost bine inteles, cred eu. Nu spune nimeni ca ziaristii “meritau” sa fie omorati, dar aceasta tragedie putea fi evitata. Vorbim de libertatea de exprimare, dar nimeni nu mai vorbeste azi despre Toleranta… despre toleranta la Netoleranta. Daca ii stii pe acesti musulmani/ teroristi ca sunt fanatici in religia lor, de ce ii starnesti? E ca si cum, ai vorbi despre modalitati de sinucidere cu rezultat garantat, in fata unui bolnav psihic, ce a avut alte tentative de suicid, nereusite, e logic ca acesta va incerca una din metodele prezentate. Cam asa a fost si cu atentatul asta, cred eu. Si mai cred ca toleranta si prudenta, nu ingradesc libertatea de exprimare. Ca pana la urma, meseria unui jurnalist, este sa transmita ceva, ori caricaturile acelea, mie nu-mi transmiteau nimic.

    • Nimic mai adevărat. Am fost acuzat de mulți prieteni că aș crede că a fost ok ce au pățit acei jurnaliști dar exact asta condamn eu. Însă mai condamn și comportamentul acelor jurnaliști care au crezut că libertatea presei e un AK47 și că poate fi folosit în mod legal oricum și oricând. Pentru că da, și ei au ucis cu pixul lor. Au ucis pe acei oameni care nu duc religia lor în extremă, dar care erau la fel ca și teroriștii, de aceiași religie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.