O poveste cu un musulman

0
104

Zilele astea suntem prizonierii unor concepții greșite! La fiecare pas, la fiecare rând citit, la fiecare secundă pierdută în fața televizorului, suntem bombardați cu tot felul de păreri preconcepute în legătură cu religia, rasa, culoarea sau naționalitatea oamenilor de lângă noi. Încerc pe cât posibil să lupt cu sentimentul și să accept pe fiecare om ca fiind un alt EU. Un alt EU care s-a dezvoltat diferit datorită împrejurărilor în care s-a născut sau a ales să trăiască.

Zilele acestea sunt concentrat pe campania ShoeBox și chiar dacă românii din Antwerpen par să nu înțeleagă importanța acestei campanii, am totuși destul de multă treabă. Astăzi, întorcându-mă de la muncă, aveam în plan să mă opresc să caut cutii de pantofi. Oboseala poate m-a făcut să conduc pe de rost până acasă, uitând că intenționam să cer aceste cutii de care aveam nevoie de la un magazin de pantofi de lângă locul meu de muncă. Așa că, abia după ce am parcat mașina în garaj mi-am adus aminte de cutii. Ajuns în stradă, m-am uitat în jur și încercam să decid dacă să mă întorc sau dacă să o las pe mâine. Apoi, după nici o secundă, mi-am dat seama că locuiesc pe o stradă plină de magazine, și că la nici 10 metrii depărtare e un magazin de pantofi. Știam deja că patronul e musulman, și preț de încă câteva secunde am ezitat să mă gândesc că el ar putea să îmi dea cutiile de care aveam nevoie.

Așa mi-am dat seama cât de mult rău ne fac știrile care circulă zilele acestea prin toată mass-media. Nu sunt rasist, nu sunt îndoctrinat religios și spun despre mine că sunt un om cu o gândire deschisă. Dar azi, preț de câteva milisecunde, poate chiar secunde, am ezitat să cred că un musulman mă poate ajuta. M-am speriat de mine, așa că, ferm, hotărât, am parcurs cei 10 metri întrebându-mă cum a ajuns subconștientul meu să proceseze în așa manieră o astfel de întâmplare. Dar da, azi, suntem atacați la propriu și în mod voit se dorește ca în mintea noastră să încolțească astfel de sentimente. Iar un astfel de atentat omoară nu numai prin suprimarea vieții ci prin uciderea cu premeditare a relațiilor dintre oameni, dintre națiuni, dintre religii.

Și gândiți-vă totuși că noi, oamenii maturi, putem procesa și putem digera, folosind sistemul propriu de valori, o astfel de informație. Dar, copiii de lângă noi nu au încă astfel de atribute. Ei sunt singurii care pot spune despre ei că sunt sută la sută oameni cu o gândire deschisă, și tocmai deschiderea aceasta față de lume le face rău. Azi, noi le spunem și le arătăm că religia unui alt om contează în formarea unei păreri. Le spunem că și culoarea, și naționalitatea și statutul social contează. Azi, dacă ești din Molenbeek, spune ceva despre tine. Dacă ești musulman, spune ceva despre tine. Dacă ești român, ai o etichetă. Și dacă astăzi, după atâta timp de pace și după atâtea sute, poate mii de măsuri, ne aflăm aici, în situația asta, oare unde o să se regăsească copiii noștri? În ce lume o să trăiască ei?!

Și da, să vă spun întâmplarea cu musulmanul. Am intrat în magazin și nu l-am găsit! Am întrebat un client dacă știe unde e și da, mi-a spus că el crede că e în spate și mi-a arătat ușa care ducea acolo. Ușa era deschisă, așa că am intrat, găsindu-l pe acest om pe jos. Nu am realizat ce făcea, crezând că era ocupat să strângă ceva, să curețe ceva, așa că am salutat și am început să-i spun de ce sunt acolo. Apoi am realizat că el nu se uită la mine, și că stă în genunchi pe un preș, rugându-se. M-am rușinat, mi-am cerut scuze și am ieșit din încăperea aceea. Mi-am cerut scuze și clientului și eram gata să plec, gândindu-mă că și dacă aștept să termine rugăciunea tot nu o să mă ajute pentru că îi invadasem spațiul și confortul propriu (în relațiile cu oamenii, confortul e important, mai ales când adresezi o cerere omului cu care interacționezi). Dar el m-a strigat și m-a întrebat ce vroiam, așa că i-am spus că am nevoie de câteva cutii și pentru ce am nevoie de ele. S-a luminat la față când i-am spus că o să punem jucării în ele și o să le trimitem la niște copii în România, de Crăciun (sărbătoare pe care ei nu o țin) și mi-a dat câte cutii am vrut eu și mi-a spus să mai vin dacă am nevoie…

Da, hai să ne luam timp pentru un respiro. Hai să ne explicăm ce se întâmplă! Explicați și copiilor de ce nu pot să meargă la școlile din Bruxelles. Nu lăsați ca adevăratul dușman al umanității să învingă: frica! Suntem cu toții oameni. Unii sunt răi! Majoritatea sunt inofensivi! Toți vrem pace!