Pe cine alegem să reprezinte diaspora și cum?!

0
66

Astăzi vreau să vă vorbesc din nou despre metodologia privind organizarea alegerii delegaților Congresului românilor de pretutindeni sau despre cum românilor nu le pasă de nimic până când nu au ceva de obiectat… Păi, ai văzut pe cineva să ridice măcar un semn de întrebare legat de această metodologie?! Cred că îi număr pe degetele de la o mână pe oamenii cărora le-a păsat de această metodologie. Și de ce să le pese de ciotul acesta de metodologie?! De ce să le pese că acuși vor avea un reprezentat în Congres care nici măcar nu îl cunosc sau care e cel mult o figură de prin presă, una la care omul de rând din diaspora nici măcar nu are cum să ajungă să îi pună o întrebare. Ei, da, abia atunci o să îi vezi pe vitejii Facebook-ului cum se vor mobiliza ei împotriva acestui om și vor arunca cu acuzații și injurii în el, doar pentru că el, viteazul tastaturii, nu a avut idee despre faptul că zilele astea se discută (a câta mia oară?!) despre Congresul Diasporei.

Dar hai să arunc eu iar nadă în apele astea tulburi și să sper eu în naivitatea mea că măcar un singur om o să citească rândurile astea și o să se trezească din somn și o să acționeze conștient fiind de ceea ce se întâmplă. Să o luăm metodic: congresul diasporei e un congres al reprezentanților diasporei. Adică un om o să meargă la București să te reprezinte pe tine, muncitorul din diaspora, studentul sau badanta… El o să poarte pe umerii lui responsabilitatea de a îți rezolva ție unele probleme care te apasă. Așa că poți deduce că omul acesta trebuie să fie unul ales de tine, pus acolo de tine prin prisma unor caracteristici care te-au făcut pe tine să-i oferi încrederea. Și tot el o să aibă drept de vot în alegerea Consiliului Diasporei, care e cam aceiași Mărie cu un Congres, cu mențiunea că acest Consiliu are caracter permanent. Să dezvoltăm asta cu caracterul permanent? E cam ca aia cu permanentul mamei tale, care a decis să își facă părul să stea o vreme locului într-un mod hands-free. Așa că te interesează ca omul trimis de tine să voteze cu niște alți inși care în timp să rezolve problemele diasporei – posibil pacea mondială, foametea din Africa și, de ce nu, să salveze și calota glaciară de la topirea iminentă.

Pentru că trebuie să fiu sincer cu voi: nu cred că un Consiliu al Diasporei poate face cine știe ce mari minuni pentru diaspora. Cel mult poate să existe sub forma unui  organism care să facă lobby pe lângă peștii mari, să îi înduplece să arunce niște firimituri și către noi. Nu cred că acest Consiliu o să aibă forța necesară să schimbe ceva decât dacă el este susținut activ de diaspora. Dar după cum se vede, diaspora iar nu se entuziasmează că are la îndemână o pârghie de acțiune. Nu, nu ne prea interesează. Dar o să ne intereseze să avem obiecții și reclamații – punctul forte al românului de pretutindeni. E posibil chiar ca în timp să ne construim chiar un Consiliu propriu care să facă opoziție Consiliului din România – democratic așa.

Dar hai să privim problema și din alt punct de vedere, din punctul de vedere al MAE și al DPRRP. Atâta interes și-au dat și așa de mult s-au spetit că după aproximativ un an de deliberări au reușit să scrie 3 pagini de Metodologie. Și nu ar fi nimic rău, 3 pagini sunt destule, dar ce te faci când în alea 3 pagini nu au reușit să fie clari în legătură cu modul în care vor ei să adune diaspora într-un for decizional. Până și metodologia privind alegerea Consiliului Elevilor este mai detaliată decât ceea ce au reușit ei să scrie. Dar totuși, suntem invitați să dezbatem metodologia, să o îmbunătățim și să trimitem părerile noastre către ei, în speranța că o să țină cont de ele.

În fine, în linii mari, au omis să ne spună câți reprezentanți o să aibă fiecare comunitate în parte, iar aici trebuie în primul rând delimitat foarte clar termenul de comunitate. Comunitatea poate fi una locală, regională sau chiar statală, fiecare dintre ele funcționând diferit și având fiecare probleme diferite. Iar dacă ei se referă la comunitățile statelor, cum faci diferențierea dintre comunitatea de români din Malta și cea din SUA? Câți reprezentanți o să aibă una și câți o să aibă alta?!

O altă problemă reiese din faptul că Metodologia vorbește doar despre o listă de 500 de susținători și nu explică dacă această listă este una definitorie selecției. Sunt sigur că mulți buticari și transportatori pot întocmi o astfel de listă fără mari eforturi și atunci se naște întrebarea ce faci cu aceștia toți?! Se supun votului comunității din care provin sau merg toți grămadă la Congres? Cum faci trierea cererilor de reprezentare?

Iar dacă o persoană fizică sau juridică se apucă de strâns date personale de pe la oameni, nu încalcă ea legea protecției datelor personale? Ce face ea cu listele de semnături astfel încât să garanteze că acele date sunt protejate și ce soluții ar avea MAE sau DPRRP în legătură cu acest aspect?  Pe rețea se vorbește însă despre posibilitatea ca această listă să poată fi completată pe Internet, fapt care mă duce cu gândul din nou la alegerile de anul viitor și la cât de pregătit o să fie statul român să organizeze alegerile din diaspora. Mă întreb ce scuză o să aibă atunci politicienii care la alegerile pentru președintele României au trâmbițat că este nevoie de un sistem informatic de vot pentru diaspora  – sau o să se caute iar scuze și vor inventa promisiuni noi pentru probleme vechi?!

În concluzie, nici noi suntem pregătiți pentru Congres dar nici instituțiile statului nu își dau foarte mult interesul să îl organizeze cum trebuie. Iar la urmă totul o să sfârșească într-o nouă partidă de aruncat cu pisica moartă peste gard, că așa e la noi, ne lăsăm pe mâinile altora ca mai apoi să răbufnim indignați că nimeni nu face nimic, că dacă se face nu se face bine și tot așa până la Sfântul Așteaptă, sărbătoare foarte îndrăgită pe la noi. Și nu că mă dau eu mare activist întru gloria românilor dar măcar vă aduc o problemă în față și vă dau ocazia să dezbateți pe seama ei.

Așa că vă întreb pe voi, pe românii din diaspora, cum credeți că trebuie să se organizeze acest congres și cum putem să ne alegem reprezentanții astfel încât să simțim că suntem într-adevăr reprezentați?