Reprezentativitatea diasporei

0
216

Ieri, 26 de semnături obținute în fața Consulatului României din Bruxelles. 26 de semnături pentru care am stat aproape 6 ore în picioare și pentru care a trebuit să repet de peste 60 de ori de ce anume sunt potrivit pentru a merge la acest Congres. A fost pentru mine un exercițiu interesant de determinare, de recăpătare a încrederii în mine. Dar a fost și un exercițiu în care am înțeles că nimeni, niciodată, nu o să poată să spună că reprezintă diaspora. Eu nu vreau să reprezint comunitatea românilor din Belgia. Eu vreau să reprezint doar ideile din articolul în care mi-am făcut publice planurile. Când cineva o să spună că el reprezintă toată comunitatea, acela e un mincinos. Și am mai înțeles că a reprezenta o imagine în diaspora este periculos. Este periculos tocmai pentru că românii cred că tu te-ai angajat să le rezolvi toate problemele, ca un Iisus coborât pe pământ. Nu voi avea nimic de câștigat dacă reușesc să strâng aceste semnături. Voi avea însă de pierdut. Voi fi acuzat, înjosit, înjurat și pe alocuri amenințat. Și totuși, lumea ar sta în loc dacă nu ar fi cineva să înțeleagă că nu ai cum să mulțumești pe toți. Eu nu vreau să mulțumesc pe nimeni, eu vreau doar să fac ceea ce am spus că o să fac. Pentru asta cer semnături, pentru nimic mai mult.

Nu voi obține bani și nici funcții. Nu am mandat al comunității românești din Belgia ci doar al celor care au semnat. Până acum 125 de semnatari.

Nu sunt perfect. Mereu am spus, timpul meu e limitat. Am un job, am o familie, am o viață personală care încerc să o împart alături de un hobby costisitor și ca bani și ca timp. Dacă fac greșeli, și știu că fac, e pentru că alerg între toate activitățile pe care le întreprind, dar nu sunt greșeli născute din neștiință.

Mai am mult până la 250 de semnături. Pe una din foile cu semnături s-a strecurat și o greșeală, din cauza oboselii. Deci e posibil ca acea foaie să fie anulată de comisie. Apoi, am mai auzit una că ar fi fost obligatoriu ca lista să fie completată cu pix negru… Așa că da, mai am mult până departe. Dacă reușesc, merg înainte. Dacă nu reușesc, tot înainte voi merge. Ma găsiți mereu aici, pe Știri din Belgia, care într-adevăr a deviat de la scopul de sursă de informare. Dar nu avea altfel cum, atâta timp cât în spatele acestui site stă un om care nu poate să rămână indiferent.

Legat de Congres în sine, o mare idioțenie. Dar e una la care trebuie să mergem pentru că altfel diaspora nu o să fie în sală. Trebuie să mergem să le spunem că nu așa se face o metodologie, nu într-un timp așa de scurt și nicidecum în an electoral, riscând să se creadă altele. Voi merge să le spun ce am spus și aici, dacă voi avea timp.

Am fost învățat de foarte mulți oameni să merg să caut semnături în Biserică. Da, am mers la o Biserică din Hoogstraten. Părintele împărtășea copiii când am ajuns eu, așa că am așteptat. În acest timp mi-am dat seama că locul meu nu e acolo și că scopul nu e ăsta, de a obține semnături oricum, oriunde. Biserica, pentru cei ce cred în sfințenia ei, trebuie să rămână un loc de meditare, de liniște și de detașare față de lumea exterioară. Așa că nu, nu voi căuta să obțin semnături vorbind alte lucruri, decât cele creștinești, în casa unde oamenii îl caută pe Dumnezeul lor. Acolo voi merge să vorbesc doar când voi avea ceva de oferit nu ceva de obținut. Nu sunt un om religios, sunt de-a dreptul agnostic, așa că de aceea am preferat să plec din Biserică doar cu gândul că am ales bine să tac și să respect pe oamenii de acolo.

Vă respect pe toți și sper să reușesc într-o zi să vă dovedesc că muncesc pentru voi. Mulțumesc celor care semnează pentru mine, care îmi oferă încrederea lor și le mulțumesc și criticilor, pentru că de la ei învăț să rămân treaz și să rămân vertical.

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.