Sărbătoarea Primăverii la Kasteel Flora

0
198

Aș vrea ca acest articol să ajungă la toți acei români pentru care străinătatea este grea, și pentru care ruperea de țară, de prieteni și familie a fost mai grea decât a unora care au reușit cumva să se integreze mai repede. Știu că sunt mulți acești oameni și că la ei e cel mai greu de ajuns. Conștient sau nu, ei au rămas blocați în trecut, în amintiri, în prietenii vechi și uitate și toate astea datorită faptului că au ales, sau au trebuit să plece de lângă tot ce le era drag la un moment dat. Aș vrea acestora să le spun că momentul acela în care au plecat e doar un alt pas făcut pe o scară imaginară pe care putem să o numim viața. Și orice pas trebuie să îl vedem ca pe o altă șansă de a cunoaște alți oameni, alte locuri, alte obiceiuri. Cât timp rămânem nostalgici ușile ni se închid, șansele de a avea o viață normală, plină de oameni, de întâmplări și experiențe noi, scad până aproape de zero și astfel ajungem să ne trăim viețile cu gândul la trecut, la ce a fost, uitând de speranță, trecând pe lângă șanse de parcă am fi orbi. Și aș vrea să le mai spun că în ziua în care o să decidă că e timpul să cunoască din nou lumea din jur, lăsând trecutul în plan secund, o să descopere că viața într-o altă țară e de fapt un dar și că pot să își lase aici rădăcinile să crească, căutând hrana sufletească care ne lipsește de când cu ruperea de locurile natale.

Iar dacă te-ai hotărât să lași rădăcinile libere, nu era moment mai bun să o faci decât acum în prag de primăvară, la o petrecere românească, unde ai fi putut să cunoști oameni noi, oameni frumoși, cu care ai fi putut să legi alte legături de prietenie și astfel să poți și tu spune, ca și mine, că străinătatea nu e chiar un loc unde să îmbătrânim prematur doar din cauza unor sentimente de regret și nostalgie. Un coleg de muncă român mi-a spus acum ceva timp că: a-ți fi dor de țară e ca și cum te-ai însura cu o femeie și ți-ar fi dor de fosta. Nu aș putea eu să caut alte cuvinte și să încerc să o spun mai simplu de atât.

A fost muzică bună, de calitate, cântată din pasiune. Am avut astfel ocazia să cunosc un artist adevărat, un om care cântă și face muzică din pasiune. Poate aș putea merge în spatele unei scene și aș putea astfel să cunosc mulți artiști cu nume mari – dar câte ocazii oare aș avea cu adevărat să cunosc oameni care sunt pasionați, care își iubesc munca și care totuși preferă să nu își construiască singuri piedestale de glorie. Vorbesc aici de Claudiu Șarpe. Sufletul meu nu vibrează pe ritmurile latino atât de iubite de el, dar chiar și așa pot recunoaște pasiunea atunci când o văd, iar omul ăsta abundă de ea și o împărtășește cu publicul. Mi-a părut bine să îl ascult și să îl cunosc personal și astfel să obțin de la el promisiunea unui interviu.

Apoi am avut plăcerea de a cunoaște și pe autoarea volumului de poezii Mirage, Maria Roibu, cea cu care lucrez momentan la un interviu și pe care sper să îl public săptămâna aceasta dacă timpul o să-mi permită. Poate că e un pic ciudat că insist pe interviuri dar personal consider că această metodă e singura care garantează credibilitatea unei păreri pe care aș putea să o construiesc. Informație se găsește bineînțeles și pe Google dar dacă riști să îți construiești o părere formată din părerile altora, oare cât de credibilă și adevărată e părerea ta? În plus, sunt curios în legătură cu succesul pe care mulți îl găsesc aici în diaspora și sunt mereu bucuros dacă pot să vorbesc despre el și să îl transmit mai departe ca astfel, acei oameni despre care spuneam în începutul acestui articol, să beneficieze de speranța că se poate să îți reconstruiești un vis, o carieră sau o viață chiar dacă, undeva în trecut ai crezut că ai pierdut una. Acum că am pus mâna și pe volumul de poezii, o să pot să cunosc și latura ei poetică despre care abia aștept să vă vorbesc.

Nu am înțeles niciodată ce mână invizibilă îi aduce împreună pe artiști însă mereu mi-a plăcut măiestria cu care o face și am avut ocazia să observ asta din nou aseară, când poeta Maria Roibu a încetat să mai fie poetă și a devenit o simplă femeie, și când artistul Claudiu Șarpe a lăsat notele să cânte și limbajul iubirii. Mi-a plăcut să descopăr și această latură a lor. Iubirea cred că ne face pe toți artiști și poeți, fără ea nu am putea crea nimic.11025996_857413720960960_8291869007375588267_o

Îmi plac întâlnirile acestea organizate de Rombel și pentru că am șansa să cunosc foarte mulți oameni. Oameni din a căror experiență eu fur, oameni care au povești, sa care pur și simplu știu să fie frumoși. Nu știu cum fac, dar radiază pur și simplu. Sunt sigur că toți am pățit-o cândva, ca la o nuntă, o petrecere sau cine știe ce alt tip de astfel de eveniment, să dați peste un cuplu care pur și simplu te face să zâmbești prin modul frumos de a dansa, de a se comporta, de a emana un aer de fericire în jurul lor. Prima oară am pățit-o acum foarte mulți ani, la o nuntă, unde eu eram chelner și unde toată seara m-am holbat la niște oameni care pur și simplu furau toată atenția prin felul cum dansau de frumos, toată sala fiind a lor, vrăjind pe toți. Apoi, am pățit-o aseară la Sărbătoarea Primăverii, cu acest cuplu din pozele de mai jos. Nu îi cunosc, nu le știu numele și nici nu cred că e important pentru mine să știu foarte multe riscând să fiu indiscret, dar totuși, oameni buni, există și oameni perfecți pe lumea asta?! 🙂

DSC_81071

DSC_8071

Mulțumesc Marian Baciu pentru poze, sunt super. Investiția ta în acest hobby este justificată, a meritat. Sper să ne mai întâlnim și la următoarele evenimente de acest gen. Cu acordul tău, postez și aici câteva, sperând ca cei care citesc să se simtă tentați să vină data viitoare.

Românii sunt un popor vesel care ține mult la voia bună și la petrecere iar îndepărtarea de țară nu alterează aceste caracteristici. Așa că veniți să ne cunoaștem, ieșiți din case și din carapace, să ne simțim bine dar să ne și ajutăm între noi atunci când situația o cere. Putem face o mică Românie aici, în Belgia, dar e nevoie de voi pentru asta, pentru cei mulți care preferă să ne citească și să ne arunce un like din când în când. Luați parte la aceste evenimente, faceți-vă șederea în Belgia mai ușoară și astfel vă asigur că o să uitați rapid de tot ce ați lăsat în urmă și o să învățați că timpul trece și că trebuie privit înainte, mereu înainte.

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.