Și din nou despre hobby

2
156

Scrisesem ieri un articol, și câteodată după ce scriu îmi dau seama că sunt împăcat cu ce am scris, simt că am spus bine ceea ce am vrut să spun. Ei, exact articolele astea nu reușesc să le scot în față, să le fac citite și mor în anonimat idei care mie unul îmi păreau ok.

Așa că azi m-am hotărât să fac altceva. M-am reîntors puțin la lucrurile simple, la hobby-ul meu legat de plante. Acolo rezultatele muncii se văd repede și sigur, față de aici, unde niciodată nu ai siguranța că poți pune sămânța și să iasă răsadul.

Ziua, a început promițător, având în plan o vizită la doctorul soției unde aveam să aflăm că prichindelul din burtica ei, care tot dă șuturi de câteva zile, e o fetiță. Ne-am bucurat și am ales și un nume pentru ea, dar momentan nu îl spunem. Toate la timpul lor. Apoi, ca un mic nor pe cerul acestei zile, un mic incident în parcare spitalului, unde o șoferiță neatentă a dat cu spatele până în bara mea din față: un claxon lung, hârtii de completat și apoi o vizită inopinată la asiguratorul meu, care m-a liniștit spunându-mi că se ocupă ei de tot, că așa e frumos în țările civilizate.

Așa că, nu puteam să închei ziua decât printr-un refugiu în lumea verde a plantelor, care nu cere mult dar oferă în schimb ordine și disciplină mintală – cel puțin în cazul meu, pământul de sub unghii, mirosul rădăcinilor umede și verdele frunzelor, îmi oferă o stare de acalmie. Munca depusă acolo nici măcar nu e muncă, e terapie.

Aveam în plan să îmi redecorez balconul cu câteva plante aromatice. Dar, știți cum e cu socoteala de acasă, nu prea se potrivește cu cea din târg. Așa că în căutarea celor trebuincioase m-am ales și cu câteva plăntuțe de căpșun, 9 la număr, pentru care trebuie să-i mulțumesc lui Jan Schrijvers, omul care asigură necesarul de plante de căpșun pentru toată zona Hoogstraten. Iar dacă nu ai auzit de Hoogstraten, atunci lasă-mă să îți spun că regele Belgiei mănâncă căpșuni de acolo.

Apoi o fugă până la Hubo, să îmi cumpăr ghivece. Am ales Hubo, deși e un magazin cam scump, pentru că aveam un bon de 30 de euro primit cadou la ziua mea, anul trecut în Septembrie. Un ghiveci lung de 30 de cm costa 22 de euro. Cam scump mi-am zis. Așa că am ales niște caserole, tot din plastic, care au costat 3,8 euro pe bucată. Așa parcă sună altfel, nu? Capacele la caserole merg super sub caserolă, pe post de farfurioară. Vorba românului, nu e cum s-a plănuit ci cum s-a nimerit.

Ca și plante aromatice am ales: salvia, rozmarinul, cimbrul, curry și satureja (o plantă undeva între rozmarin și cimbru). De ce plante aromatice?! Păi, pentru că putem să le folosim la gătit, o rămurică proaspătă fiind cu mult mai puternică decât orice praf din comerț, dar și pentru că o plantă aromatică răspândește în jurul ei arome plăcute, atât de necesare într-un oraș aglomerat și prăfuit. Îmi place uneori să rup vârful unei ramuri, să o zdrobesc între degete și să simt mirosul proaspăt pe care îl emană.

Pozele nu prea sunt la calitatea care trebuie, aparatul meu cam dând semne că vrea schimbat. În plus era deja și târziu și nici eu nu prea mai dădeam randament, așa că mi-am luat o bere din lada aceea de jos, mi-am admirat munca și împreună cu familia, aștept să mâncăm căpșuni – cam în 2 luni. Iar în alte 5 luni, o așteptăm și pe surioara mai mică, să se bucure și ea de grădina din balcon.

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.