Un gând pentru un poet

6
111

Au mai rămas doar câteva ore până când toată suflarea românească își va aduce aminte de marele poet național Mihai Eminescu. Postările de pe blog-uri și de pe rețelele sociale au început să aibă iz de aducere aminte și, spre bucuria marelui public, unele persoane mai inspirate chiar postează versuri…nu pe de rost ci cu un CTRL+C/CTRL+V edificator, înălțător și Pontaneiscian.

Nu sunt nici eu cine știe ce cititor de poezie. Citesc ce îmi vine în față, bloguri cu și despre poezie. Am poeziile mele preferate și da, unele sunt scrise de Eminescu. Însă 15 Ianuarie nu îmi zice nimic. Atunci s-a întâmplat să se nască un om. Opera lui însă o putem sărbătorii zi de zi, dacă avem plăcere și dacă suntem amatori de poezie. Însă toată tevatura asta și toată nostalgia asta ieftină care are loc în fiecare an pe 15 Ianuarie l-ar dezgusta până și pe poet. Ca să nu mai zic că a învăța în școala generala despre Luceafărul e o chestie, cum să zic, nu neapărat nepotrivită, dar e cel puțin cam prea mult pentru niște minți prea tinere care oricum nu prea înțeleg multe din ceea ce ni se spune că trebuie să înțelegem dintr-o poezie. În fine, asta e o problemă cu totul aparte dar care ne spune încă o dată că nu prea știm să ne iubim valorile. Credem că o aducere aminte e egală cu prețuirea și respectul și dacă cumva uiți ce e pe 15 Ianuarie ești catalogat ca un om fără cultură.

Așa că, în dulcele stil clasic vă dedic două poezii. În prima poezie, poetul pe care noi toți îl îndrăgim ne spune ce își dorește el pentru noi și pentru România. Tema noastră e să îi urăm și noi ceva pe măsura poeziei lui. Putem?! Nu prea. Iar a doua poezie, e doar o poezia care mie îmi place foarte mult.

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie

Mihai Eminescu

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

Mai am un singur dor

Mihai Eminescu

Mai am un singur dor
În liniștea serii
Să mă lăsați să mor
La marginea mării;
Să-mi fie somnul lin
Și codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiți un pat
Din tinere ramuri.

Și nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creștet,
Doar toamna glas să dea
Frunzișului veșted.
Pe când cu zgomot cad
Isvoarele-ntr-una,
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.
Pătrunză talanga
Al serii rece vânt,
Deasupră-mi teiul sfânt,
Să-și scuture creanga.

Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce răsar
Din umbră de cetini,
Fiindu-mi prietini,
O să-mi zâmbească iar.
Va geme de patemi
Al mării aspru cânt…
Ci eu voi fi pământ
În singurătate-mi.

Asta e tot ce își dorea omul Eminescu. Atât!

6 COMENTARII

  1. Si unde m-ai pui ca in rest bietul Eminescu are parte de uitare, daca nu se invata la scoala, (ba chiar si asa), cati stiu poeziile poetului, desi ai sa ii vezi ingramaditit pe la vreo camera tv, sa zic ei, cu gura lor ce poet mare a fost. Cati dintre tinerii scriitori, nu-l injura mai in gand, mai pe la spate, ca este un reper de comparatie, si ca nu vor putea vreodata sa depaseasca notorietatea si talentul lui Eminescu, ca ma intreb: azi se comomoreaza, sau se sarbatoreste trecerea in nefiinta?

    • Pe 15 Ianuarie sărbătorim ziua de naștere a poetului iar pe 15 Iunie, comemorăm moartea lui – sau cel puțin așa trebuie, conform cu standardele de normalitate impuse de o societate anormală. Dacă chiar ținem și vrem să le facem ceva, oamenilor care au făcut ceva pentru țara asta, ar fi bine să îi facem cunoscuți, să ne lăudăm cu ei și lumea să îi cunoască, să vină și să le caute locurile.

  2. Asta cu Pontanescian e de ținut minte 😀 . Fățărnicie multă și laudă fără a avea vreun merit noi ca popor. Ne place doar să ne lăudăm cu munca altora și vai, cât de mândri suntem de a fi români pe talentul altora…

    • Și nu doar pe talentul poetului Eminescu ne facem noi de toată mândria, ci și pe alte nume mari, nume de oameni care parcă nici nu au fost, că te și miri de unde au apărut, să iasă ei așa în evidență cu cine știe ce chestie nouă, inedită, revoluționară. Vorbesc aici de Vlaicu, Enescu, Cioran sau de Badea Cârțan…Da, chiar el, e de căutat și citit. În fine, trebuie să fim mândrii dar trebuie totodată să încercăm să ne depășim valorile, nu să ne ascundem la umbra lor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.